Căutare

luni, 26 iunie 2017

Spiritul meu se pleacă
sorbind din fântânile
copacilor .
Veşnicia se zămisleşte
în răsuflarea mea , în
adiere de vânt .....
Din văpaie mă înalţ
către nori reînviată şi
vântul îmi suflă privirea
fugară tot înainte . 
Totul în jur dansează în
acord deplin cu lumina
prinsă în jocul umbrelor.
Răsuflu uşor şi pretutindeni,stând pe loc.

sâmbătă, 24 iunie 2017

Căutarea tainelor

Chinuiam cu întrebări gâze şi flori ,
încercând să înţeleg de ce nu pot
zbura ca ele şi nu mă pot ascunde sub
pleoapa unor petale pline de vise .
Sărutam şi mă lăsam sărutată de 
soare , mângâiam şi mă lăsam
mângâiată de taina rece a mereu 
primelor dimineţi . 
Frământam malul apei cu întrebările
mele , scormonindu-l în speranţa că
voi găsi piatra tainică , cheia tainelor
şi misterelor . Căutam cu dorinţa de
cunoaştere a celor ce sunt şi încă nu 
sunt . Respiram lumina , îmbrăţişam
pacea şi liniştea senină . 
Priveam şi regăseam pajiştea verde 
de început , covor pe care se zbenguiau nuanţele şi parfumul
multor necunoscute.

marți, 13 iunie 2017

Învăţ să ascult , să privesc şi să stau


























Uneori am mers lin , alteori am alergat , dar de cele mai 
multe ori m-am lăsat purtată pe aripi de basm . Am lăsat
inima să aleagă . Am văzut cerul albastru , am plutit pe un 
nor , am alergat desculţă , am adăugat culoare la curcubeu,
am auzit şoaptele unui fluture , am cântat împreună cu 
păsările . Toate sunt emoţii ce oferă un clinchet inimii .
Dorinţele nu au vârstă , inima călătoreşte oricând .
Simt o accelerare atunci când vrea să viseze , să zboare
departe . Ea , inima , îmi trimite pe buze un zâmbet
copilăresc , care nu măsoară vârsta , ci sentimentele .
Am privit cerul şi mi-am imprimat pe retină cântecul 
sferelor , lăsând toată frumuseţea lumii să se cufunde 
în valsul fără de sfârşit al luminii . Pentru o clipă trec 
dincolo de mine şi zbor la infinit în frumuseţea fără de 
margini a pământului . Las toată această minunăţie 
infinită să mă cuprindă ca să pot respira frumosul şi să îmi
crească pe inimă pajişti verzi pline de flori . Scriu în gând
o epistolă pentru îngerii ce ţin lumea cu aripile lor fantastice
să nu se rostogolească în haos .






vineri, 9 iunie 2017

În drum spre mine

Înainte de a afla tot a trebuit să cunosc nimicul .
Înainte de a mă regăsi pe mine în realul meu
potenţial,al fiinţei mele , a trebuit să nu mă cunosc 
cu adevărat . Necunoscând cine sunt eu cu adevărat,
neştiind , mi-a stârnit curiozitatea,dorinţa de a afla,
voinţa nestăvilită de a mă privi în oglindă şi a mă
vedea exact aşa cum sunt eu,dincolo de limitele umane,
dincolo de ochii ce văd doar ce au în faţă,dincolo de 
limitele atingerii,dincolo de corpul meu care simţea
numai ceea ce vedea . Dincolo de simţurile mele
interconectate . Dincolo .... Nu ştiam nimic despre 
mine şi totuşi ştiam totul . Dintotdeauna . Vroiam să
conştientizez şi atunci m-am întrebat : eu cine sunt ?....