plină de mirare
micuța floare albă
se întreabă:
,,cum , nu e primăvară ?''
,,nuuu ...''
îi răspunde într-o doară prunul uscat
,,este toamnă acum în sat...''
,,pare-se prin anotimpuri te-ai rătăcit''
îi spune vântul aiurit
eu îi spun ,,ești o minune !''
ea se uită lung la mine
cumva zâmbitoare
sau poate mi se pare...?
