Pomii , culorile , cerul , soarele îmi vorbesc prin trăiri , îmi
arată înţelesurile şi eu le transpun în cuvinte . Tot ce e viu
şi nu foloseşte cuvinte , îmi vorbeşte prin sentimente , trăiri ,
unduiri . Există o piatră care a vrut să-mi simtă conturul
palmei , când am cuprins-o deplin ne-am vorbit , ne-am
recunoscut , ne-am trăit . O unduire caldă pulsând .
Există un cer care mă vrea întoarsă constant spre el şi eu
îi ofer lumina din priviri , trăim la fel de fiecare dată când
ne întâlnim , unduim . Ceea ce văd e o etapă , norii ,
culoarea zilei , culoarea nopţii sunt imagini ale acestei
etape . El , cerul este mereu la fel . Ca şi muntele , ca şi
oceanul , ca şi pomul ori stânca . În felul lui natural de a fi ,
e acelaşi mi-a spus şi zâmbetele noastre s-au întâlnit , două
unde luminoase .