Căutare

marți, 27 decembrie 2016

Când vei dori să mă cunoşti într-adevăr , ne vom privi în ochi şi vom trăi aceeaşi unduire , iar cuvintele or lipsi

Pomii , culorile , cerul , soarele îmi vorbesc prin trăiri , îmi
arată înţelesurile şi eu le transpun în cuvinte . Tot ce e viu
şi nu foloseşte cuvinte , îmi vorbeşte prin sentimente , trăiri ,
unduiri . Există o piatră care a vrut să-mi simtă conturul
palmei , când am cuprins-o deplin ne-am vorbit , ne-am 
recunoscut , ne-am trăit . O unduire caldă pulsând .
Există un cer care mă vrea întoarsă constant spre el şi eu 
îi ofer lumina din priviri , trăim la fel de fiecare dată când
ne întâlnim , unduim . Ceea ce văd e o etapă , norii , 
culoarea zilei , culoarea nopţii sunt imagini ale acestei 
etape . El , cerul este mereu la fel . Ca şi muntele , ca şi 
oceanul , ca şi pomul ori stânca . În felul lui natural de a fi ,
e acelaşi mi-a spus şi zâmbetele noastre s-au întâlnit , două
unde luminoase .