Căutare

miercuri, 13 decembrie 2017

Azi îmi urmez inima

Ca şi tine sunt îngăduită aici , pe pământul acesta unde eu ,
în trup de om fiind cuprinsă , la fel ca toţi ceilalţi îmi curg
existenţa într-o clepsidră ce n-are fire de nisip nelimitate .
Ştiind că într-o zi , habar n-am care , habar n-am când ,
ele se vor termina . Şi timpul ce-l am în trupul acesta vreau
să-l trăiesc frumos . 
Curaj să-mi urmez inima , ascultându-mi intuiţia am , iar
azi inima mea nu se mai teme de nimic . Nu se mai îmbată
cu iluzii ori aşteptări deşarte ci pulsează şi transmite 
direct , conform realităţii ei . Şi da , pentru a-mi apăra
inima aş putea lupta în luptă dreaptă privind în ochi omul
din faţa mea până acolo în prăsele , până acolo unde e 
esenţa lui . Pot câştiga sau pot fi înfrântă căci , cum altfel
s-ar putea creea acel echilibru ? Inima mea este mai mult
decât o bucată de carne ce zvâcneşte undeva sub coaste ,
undeva în stânga , undeva oriunde şi pentru un timp .
Un timp limitat în trupul acesta pe care îl am .
Şi atunci îmi pare firesc să trăiesc cât de frumos pot eu .
Azi , nu mâine . Acum , nu altădată . Aici , nu altundeva .




Nimic nu e ce pare a fi

Aţi văzut oameni coloraţi ? Oameni ce-şi vopsesc sufletul
în toate culorile momentului doar pentru a-şi hrăni eul
flămând , culori cu puteri miraculoase ce-i transformă
într-o secundă în ceea ce vor să fie . Îşi schimbă culoarea
după împrejurare , după interes , după foamea de faimă ,
după propriul lor bine , până la urmă . Îşi vopsesc sufletul
pentru că se poartă smerenia , milostenia , pentru că se
apropie o sărbătoare religioasă . Vor neapărat să arate
cât de buni creştini sunt , deşi uită adesea să ierte , uită
că minciuna este un rău , uită că nu trebuie să judece .
Sunt oameni care îşi vopsesc sufletul în culori calde 
spunând că iubesc , iubirea n-o vopsesc pentru că iubirea
nu are formă . Sunt oameni cameleoni , adevăraţi sunt 
doar în singurătatea lor . Restul sunt doar aparenţe .