Seara îmi caut tăcerile , le strig , în șoaptă . Și ele vin , cum le recunosc ? După zgomotul pașilor , vin plutind .... după atingeri , întind mâna spre ele și le simt . Uneori le recunosc după lungimea muțeniei și după culoare . Caut tăcerile în incertitudini , prin mii de motive și puzderii , le caut peste tot sub gluga serii și le găsesc înainte să se spargă de aer . Învăluită în tăcere și strivită de bocancii timpului mă las dormindă până voi fi culeasă dintre tăceri .
Pe-o frântură de idee luminată-n ani lumină Stă ascunsă o fată care-i și ușoară și divină Răsfrângând ce-n sens e timp , ce a fost și va mai fi Nu e zi-ntr-o noapte care noaptea să nu fie zi Cine a desenat pentru tine cu degetele-n aer ? Cine ți-a compus un cântec bronzat ?
