Sinceră să fiu...

 Am obosit , m-am săturat , nu mai sunt dispusă să fiu târâtă ,

implicată în dramele altora . Nu mai suport să rămân în relații

dezechilibrate energetic , am obosit să fiu înțelegătoare , răbdătoare

la infinit cu persoanele care  nu-mi arată  nici cel mai mic respect,

nu mai vreau să mă prefac , să mimez că sunt bine în situații 

și relații(de orice fel) care nu se manifestă în mod autentic și care 

nu-mi aduc bucurie . 

Așa că , într-un moment de liniște cu mine am conștientizat un 

adevăr , în  sfârșit ! Dumnezeu nu mi-a cerut niciodată să sufăr 

sau să mă sacrific pentru alții punându-mă pe mine pe locul cel

mai de jos (neiubirea de sine ).

Am  ales să mă iubesc , să am grijă de mine , să fiu în  pace și

liniște . Mă eliberez de o veche paradigmă în care , ai servi pe 

alții avea forma sacrificiului de sine (ceea ce , pe unii i-au revoltat 

alegerea mea , să le fie de bine !) . 

Când te alegi pe tine și te pui pe primul loc , nu din egoism ,

(cum mulți cred )o faci pentru că tu , doar tu ești responsabil de 

viața ta  și nimeni altcineva nu va avea grijă de tine , această

responsabilitate îți revine doar ție . Spun asta din  ceea ce am  trăit

și mai spun  că  , atunci când  ieși din vechile tipare ,  vechile

credințe , mulți îți sar în cap spunându-ți că ai înebunit ,  că ești rea

, egoistă , că nu iubești , ești  prefăcută și... câte și mai câte...

A te pune pe tine pe primul loc , nu înseamnă că nu-i iubești

pe alții  sau că nu-ți pasă de ei , nu înseamnă că nu faci bine 

sau că nu oferi compasiune . Dacă tu nu ești bine , cum poți să 

oferi altora bine ? 

Noaptea dorințelor

 Într-o noapte adâncă de iarnă,când

stelele strălucessc mai puternic ca 

niciodată,iar frigul se așterne peste

lume,ceva extraordinar se întâmplă.

Este cea mai lungă noapte a anului,

o noapte încărcată de magie și mister,

când cerurile par să se deschidă și

energiile cosmice dansează în armonie.

În această  noapte Spiritul Crăciunului

coboară pe pământ purtând cu el un 

sac nevăzut plin de lumină,bucurie și

pace.Această energie subtilă dar 

puternică,învăluie întreaga planetă,

invitându-ne să ne deschidem inimile

și să lăsăm dorințele să zboare către

Univers.În tăcerea nopții auzi o șoaptă

caldă care te cheamă,este o chemare

dincolo de timp și spațiu,o invitație să

închizi ochii și să-ți imaginezi viitorul

așa cum îl dorești.

Când ceasul bate miezul nopții,lasă

liniștea să te cuprindă.În această clipă

magică stelele par mai  aproape ca

niciodată.Universul șoptește numele

tău,iar energiile cosmice îți  oferă

darurile lor.Curaj,înțelepciune și iubire.

Închide ochii și simte căldura care îți

umple inima.Știi că dorințele tale au 

fost auzite,iar Spiritul Crăciunului 

zâmbește.Totul va fi bine.

O  noapte de renaștere,o noapte în care

lumina biruie întunericul.

Deschide-ți inima și crede în magie.

Ea există !

Dacă...

 Dacă energia  mea nu  te trezește,nu sunt pentru tine

Dacă spiritul meu nu te inspiră,nu forța conexiunea.

Dacă geniul meu interior nu te face să gândești mai

profund,nu are sens să mă ții minte.

Dacă pasiunea mea nu te mișcă,atunci schimbă

direcția.

Dacă prezența mea nu  te ajută să evoluezi,absența

mea o va face cu siguranță.

Dacă lângă mine nu-ți este bine,du-te și găsește locul

care  îți face  ființa să vibreze.

Ai curajul de a da drumul la tot ce nu-ți mai folosește

Așa va fi

 Așa va fi , cum a mai fost , să-mpreunăm puterile 

din noi , împreunați dintr-o dorință care s-a născut

cândva cu noi și-apoi în noi , prin noi , fără să o fi

știut și fără , lumește și trăind , să ne fi știut . Ne-a

adunat de prin rătăciri , ne-a adunat din margini

de lume să ne putem iarăși dărui bucuria zilelor , 

a nopților , a pădurilor , a câmpurilor cu flori , 

a întâmplării și a rodirii , a înălțării și nemuririi ,

a toate câte ne-am lăsat ca datorie a acelui timp ce 

a fost , acelui timp ce și-a dorit să-l trăim știind

și cunoscând împlinirea prin faptele de atunci ,

aceleași ce abia așteaptă iarăși să fie , nepăsătoare

la vorbe sau priviri . Așa va fi , nici nu încape 

îndoială în socoteala timpului , știind că-și are 

și el în tolbă , ca promisiune de onoare a viitorului

pe acel ,,a fost''...

Prind cu tăceri timpul

 Urc până la stele pe colțuri de cer și cu un cuvânt fac paradisurile

să se nască firesc în palma mea dreaptă .

Uneori stau în vârful cel mai înalt al lumii să privesc de acolo

începuturi de dimineți și las lacrimile cerului să-mi cadă pe 

pleoape să pot visa în culori de curcubeu universul din mine .

Tac în prăbușiri universale , îmi culeg asfințitul violet de pe

obrajii unui înger și tresar firesc dintre secunde , în vreun 

mijloc oarecare de timp infinit . Privesc mirată cățărări pe

colțuri de zîmbete și de aripi sfâșiate până în vârful cel mai

înalt al lumii .

Energia lunii pline

 Luna rotundă și strălucitoare răspândește lumina ei printre 

umbrele nopții , stelele vibrează într-un ritm cosmic .

Absorb energia sferei de lumină și o stare de liniște și pace îmi

inundă întreaga ființă , spiritul mi se purifică . Mă îmbăiez în

lumina ei argintie lăsând-o să mă curețe , eliberez tot ce nu-i

este de folos sinelui meu . Totul se reînoiește , renaște.

Sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt , pentru tot ce am și 

pentru ce nu am , recunoscătoare pentru toate experiențele și

pentru toate lecțiile învățate . Conștientizez că totul e în mine ,

sunt creatorul propriei realități , a propriei vieți . Doar de mine

depinde cum aleg să-mi continui călătoria pe acest pământ .

Dacă ne-am întoarce la început ?

 Cerul se retrage , își schimbă culoarea , surâsul dispare...

,,Trebuie să coborâm!".Să coborâm,să coborâm,să coborâm...se

aude ecoul .Fiorul coborârii ascuns în rădăcină umple cerul.

Coborând din înalt ne risipim , ne rupem în bucăți , în zeci de

bucăți , în sute de bucăți , în mii de bucăți , bucăți risipite în 

niciunde care se adună , se unesc formând un tot . 

Și ne întoarcem la început căutând calea prin care am venit și

trecem prin timp. Ne căutăm de la început până ne găsim .

Cerul are nevoie să își reia drepturile. Pământul are nevoie

de liniște.Ce se întâmplă cu timpul când întoarcem clepsidra ?

Tăcere

 Au trecut ceva ani , mulți în tăcere

Ore , minute , clipe efemere 

Avem tâmplele mai albe 

Speram la zile mai senine 

Și suflete de împliniri mai pline 

De arome dulci ce-n noapte se ivesc

Când luna , stelele ne privesc

Și când ne întâlnim de dimineață

Să bem cafea nu ne mai privim în față

Și nu vei mai toci

Grijile de peste zi

Mințim că ne este bine...

Eu recunosc , am zile debile

Mulțimi , tramvaie , spaime , dureri

Trec peste ele cu degetele prelungi

Însă tu n-ai vrut nicicând să alungi

Aburul ce ne-a unit mereu

Știu , e greu , al naibii de greu ...

Dar poți din trup povestea noastră să o scoți ?