M-am visat , pe mine cea de dincolo de cuvinte . Îmi uitasem
gândurile , îmi rătăcisem amintirile şi era bine . Aveam
două braţe care făceau multe lucruri , ştiau să îmbrăţişeze
strâns , palme care să mângâie copacii , stele , păsări şi
suflete . Aveam două picioare care mă duceau unde aveam
nevoie să ajung . Călcau ori apăsat şi hotărât , ori moale şi
delicat . Aveam şi un trup în care bătea o inimă , uneori
creştea depăşindu-l . Aveam doi ochi mari care priveau
curioşi , o gură care purta un zâmbet şi rostea cuvinte , un
nas care adulmeca de la distanţă parfumul florilor de tei ,
comandând picioarelor direcţia potrivită şi aveam un păr
răvăşit la orice adiere de vânt . Şi lumea era prietenoasă ,
străzile mi se aşterneau în faţă singure , copacii îşi aplecau
crengile cu rod , florile îşi deschideau corola şi parfumau
pământul , soarele cu razele lui îmi încălzea trupul , iar
ploaia caldă îmi limpezea ochii . Apoi visul s-a stins încet .
Nu ştiu de ce . Poate venise mâine şi trebuia să mă trezesc.
Sau poate că fiind un vis fără trecut şi fără viitor , nu putea
exista decât o clipă .
Uneori am mers lin ,
alteori am alergat,
dar de cele mai multe
ori m-am lăsat
purtată pe aripi de
basm.Am lăsat inima
să aleagă.Am văzut
cerul albastru,am
plutit pe un nor,am
alergat desculţă,am
adăugat culoare la
curcubeu,am auzit
şoaptele unui fluture,
am cântat împreună
cu păsările.
Toate sunt emoţii ce oferă un clinchet inimii
Dorinţele nu au vârstă , inima călătoreşte oricând.
Simt o accelerare atunci când vrea să viseze,să zboare
departe.Ea , inima , îmi trimite pe buze un zâmbet
copilăresc,care nu măsoară vârsta ci sentimentele.
Sunt aici şi pentru moment sunt mai
mult decât mă ştiam . Vis sau nu , e
clar că sunt mai mult , pentru că am
amintirea a ceea ce nu s-a scris încă
atunci când am închis ochii . Aşa că
pot să presupun că mintea mea fiind
mai largă decât înainte , sunt şanse ca
şi trupul meu să fie mai mult . Dacă
sunt ultimul om , fie am supravieţuit
peste secole , fie m-am născut aici ,
oare din ce sunt făcut eu , omul ?
Ciudat vis , dar n-am de ales , trebuie
să-l iau în serios . Oricât de ciudat ar
fi , este o provocare să gândesc în afara
timpului meu .
Dincolo de cerul prăfuit oare , ce o fi ?
Păşesc pe un nisip fierbinte ....oare,
unde sunt ? Cred că o să mă înec... în
căldură , unde eşti....strop de rouă ?
Te caut.... mă vezi ? Am nevoie de
puritatea sufletului tău răcoros.
Până la urmă ai venit....dar, de ce
mâine ? Astăzi e soare ....astăzi sunt
eu.... Şi m-am topit în abisul din
absenţa ta .
Mâine ? Mâine va fi ....
Florile creşteau direct din
pielea ta , le simţeam bucuria
înfloririi , ele erau acolo
dinainte să te iubesc .
În miez de noapte pâlpâiau
în întuneric şi ştiam că în ele
se ascunde lumina. Florile
mă ţineau lângă tine ca nişte
cuvinte vrăjite , se făcuse
demult iarnă , dar ele sfidau
anotimpul. Pe umerii tăi era
grădina mea secretă ....
