duminică, 14 ianuarie 2018
sâmbătă, 13 ianuarie 2018
Ca o părere ....
A venit aşa , ca o părere seara . Luna îmi
zâmbeşte prin fereastră , mă întreabă dacă
dorm sau aştept . Deschid fereastra , o trag
de mânecă şi îi şoptesc la ureche - caut .
Caut secunda din oră , ora din ceas ....
de cealaltă parte a înserării , în celălalt capăt
al nemărginirii . Caut în nelinişti , în adânc
de formă , în coborâri lente , în deschideri
de orice . O privesc , mă priveşte . Îşi priveşte
palmele , pe cea dreaptă , apoi pe cea stângă.
Şi deodată privirea ei se deschide în privirea
mea , ochii ei nu văd ochii mei care văd .
Doar îşi întinde braţul şi îmi aşează secunda
în palmă aşa , ca o părere .
zâmbeşte prin fereastră , mă întreabă dacă
dorm sau aştept . Deschid fereastra , o trag
de mânecă şi îi şoptesc la ureche - caut .
Caut secunda din oră , ora din ceas ....
de cealaltă parte a înserării , în celălalt capăt
al nemărginirii . Caut în nelinişti , în adânc
de formă , în coborâri lente , în deschideri
de orice . O privesc , mă priveşte . Îşi priveşte
palmele , pe cea dreaptă , apoi pe cea stângă.
Şi deodată privirea ei se deschide în privirea
mea , ochii ei nu văd ochii mei care văd .
Doar îşi întinde braţul şi îmi aşează secunda
în palmă aşa , ca o părere .
Bătrânul din colţul străzii .... străzii fără
nume .... bătrânul care vindea felii de lună la
colţul străzii , cel care glumea cu oamenii şi
care le umplea buzunarele cu stele , avea un
surâs pe care îl împărţea cu toată lumea .
Bătrânul din colţul străzii .... străzii fără
nume , putea fii chiar Dumnezeu ?
La Mulţi Ani , dragul meu !
într-un an nou .
În acest an se vor
întâmpla lucruri care
s-au întâmplat şi în
anii ce au trecut , dar
se vor întâmpla şi
lucruri care nu s-au
mai întâmplat
niciodată . Eu te rog să
mă scuzi pentru toate
greşelile şi prostiile pe
care le-am făcut în anul ce-a trecut . Să ştii
că îmi pare sincer rău şi .... te rog să te
pregăteşti sufleteşte pentru toate greşelile şi
prostiile pe care le voi face şi în acest an nou .
Au fost atâtea momente în anul ce a trecut
când te-am obosit , supărat , deranjat ,
enervat , încurcat , plictisit . Vreau doar să-ţi
spun că în acest nou an se poate să fac şi mai
rău . Tu , mă iartă .
sâmbătă, 6 ianuarie 2018
Rămâne ce e de rămas
A fost el , mereu rătăcitor prin el însuşi şi ea ,
o fiinţă dintre anotimpuri umplută cu visuri
fără clipe şi ori de câte ori încercau să îşi
vorbească , le era cu neputinţă căci,cuvintele
se împiedicau şi tot ce era real era ce se
întâmpla . El locuia în ore târzii , ea stătea
acolo unde anotimpurile se ştergeau de câte
ori dorea . Acolo , între inimă şi piele .
Prin faţă le treceau clipe şi drumuri ce
credeau că îi duc într-o mare şi nesfârşită
poveste , dar nu au fost altceva decât nişte
jocuri despletite . Au trăit în despletire
prezenţe şi absenţe cu o intensitate maximă ,
creându-şi fantome cu privirea strânsă .
Ea , fiinţa dintre anotimpuri şi-a gândit
lumea ei cu sinceritate unde s-a încăpăţânat
să dea sensuri noi lucrurilor , unde ştia să
tacă , să corecteze fatalităţi , dar adevăratele
aşteptări nu au încăput niciodată în ea .
El o privea detaşat şi indiferent , părea că
fiinţa dintre anotimpuri ar fi ruptă din realul
pe care el şi-l construia modelându-i forma.
Ştiau că nu se vor urma , că vor trece şi până
să se dezmeticească vor dispărea şi se vor
întoarce în ei , iar povestea lor pe care o
credeau mare şi nesfârşită a ajuns la apus ,
era din ce în ce mai dezlănţuită şi a dispărut
de la sine . Povestea ce se dorea împlinită ,în
care s-au investit atâtea iluzii şi în care toate
neliniştile au nume , a rămas un gol uscat .
Şi-au fost fără să îşi fie . El şi-a rămas lui
însuşi , ea mereu între anotimpuri
înveşmântând visuri cu gust de culoare .
o fiinţă dintre anotimpuri umplută cu visuri
fără clipe şi ori de câte ori încercau să îşi
vorbească , le era cu neputinţă căci,cuvintele
se împiedicau şi tot ce era real era ce se
întâmpla . El locuia în ore târzii , ea stătea
acolo unde anotimpurile se ştergeau de câte
ori dorea . Acolo , între inimă şi piele .
Prin faţă le treceau clipe şi drumuri ce
credeau că îi duc într-o mare şi nesfârşită
poveste , dar nu au fost altceva decât nişte
jocuri despletite . Au trăit în despletire
prezenţe şi absenţe cu o intensitate maximă ,
creându-şi fantome cu privirea strânsă .
Ea , fiinţa dintre anotimpuri şi-a gândit
lumea ei cu sinceritate unde s-a încăpăţânat
să dea sensuri noi lucrurilor , unde ştia să
tacă , să corecteze fatalităţi , dar adevăratele
aşteptări nu au încăput niciodată în ea .
El o privea detaşat şi indiferent , părea că
fiinţa dintre anotimpuri ar fi ruptă din realul
pe care el şi-l construia modelându-i forma.
Ştiau că nu se vor urma , că vor trece şi până
să se dezmeticească vor dispărea şi se vor
întoarce în ei , iar povestea lor pe care o
credeau mare şi nesfârşită a ajuns la apus ,
era din ce în ce mai dezlănţuită şi a dispărut
de la sine . Povestea ce se dorea împlinită ,în
care s-au investit atâtea iluzii şi în care toate
neliniştile au nume , a rămas un gol uscat .
Şi-au fost fără să îşi fie . El şi-a rămas lui
însuşi , ea mereu între anotimpuri
înveşmântând visuri cu gust de culoare .
miercuri, 3 ianuarie 2018
Un cuget într-o umbră
Dimineţile de pe chipul cerului îşi deschid
ochii , trag perdeaua nopţii şi deschid
ferestrele luminii . Aerul mătură pământul ,
iar picăturile de ploaie dansează în palmele
vântului rece de iarnă . Copacii îmbrăcaţi în
tăcere sunt cuprinşi de aripile calde ale unor
rătăcitoare păsări ce-şi ţipă fericirea către
viaţă . Dintr-un colţ de cer, ţinîndu-se de
mână , luna şi stelele aşteaptă ca timpul să
le îmbrace în costumul nopţii pentru a reveni
E încă dimineaţă .... un gând risipit printre
mii de gânduri în căutarea ascunsă a unor
lucruri mărunte , un gând într-un sâmbur
de rază . Unde eşti tu mereu trecător ....?
ochii , trag perdeaua nopţii şi deschid
ferestrele luminii . Aerul mătură pământul ,
iar picăturile de ploaie dansează în palmele
vântului rece de iarnă . Copacii îmbrăcaţi în
tăcere sunt cuprinşi de aripile calde ale unor
rătăcitoare păsări ce-şi ţipă fericirea către
viaţă . Dintr-un colţ de cer, ţinîndu-se de
mână , luna şi stelele aşteaptă ca timpul să
le îmbrace în costumul nopţii pentru a reveni
E încă dimineaţă .... un gând risipit printre
mii de gânduri în căutarea ascunsă a unor
lucruri mărunte , un gând într-un sâmbur
de rază . Unde eşti tu mereu trecător ....?
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)