Sunt eu , cea de la celălalt capăt al acestui şir de cuvinte. Ştiu că sunteţi acolo,undeva, cuminţi încântaţi sau indiferenţi,din pură curiozitate sau plictiseală. Bună ! Sunt eu , emoţia de dincolo de rânduri, vibraţia unui suflet aparent încâlcit şi visător , ancorat în formă de om. Cu tine sau fără tine ziua trece , ziua vine , dar nu e la fel dacă gândul meu nu se ţine de mână cu gândul tău. Ce faci astăzi ?
Hmmm.....miros de cafea..... E linişte aici,poţi arunca în voie un ochi în dimineaţa asta când soarele zâmbeşte ştrengăreşte peste oraş. Aici cuvintele tac, noi stăm şi savurăm pe îndelete cafeaua. Din când în când ne privim pe furiş de parcă am avea atâtea să ne spunem.... dar un surâs e totdeauna binevenit. Ne ridicăm şi plecăm de parcă nu ne cunoaştem. Dacă eşti acolo fă-mi cu mâna, nu aştepta să treacă săptămâna. Dar azi nu este despre elefanţi zburători, azi este despre duminică . Azi e sărbătoare.
Departe de oameni, trepte de tăcere urc. Mă atrage nerostitul în depărtarea neştiutului mâine.Dansez cu patimă pe cadranul timpului,tălpile mele îmbrăţişează ora ruptă pe jumătate.Pe tâmple mi se prelinge o lacrimă de zeu,o iau în palme şi mi-o pun pandantiv legată cu o eşarfă la gâtul gândului.Pe cel mai înalt vârf din mine mă opresc şi mănânc vată de zahăr roz pe un băţ invizibil şi mă fac vinovată de câte ori privesc curcubeul ce pe furiş l-am strecurat în sân. Ce zi este astăzi ? Dar,ce mai contează....
Dacă aş înflorii floare în palma ta,m-ai săruta cu ochii buzelor tale ? M-ai prinde în reverul hainei tale sau m-ai lăsa să cresc în grădina ta ? Şi de mi s-ar rupe azi în tâmplă un gând nebun,cu ţipăt surd între două limbi mute, mi-ai lega pieptul cu sărutul tău,să nu rămân surdă de inimă ? Dar dacă m-aş pierde de tot şi mi s-ar şterge urma în cenuşa lui ieri,într-o linie de orizont frântă de obrazul soarelui lipit de pământ, ai şti să mă cauţi şi să mă pui bine în cerul tău de suflet ?
Nevisare...neculoare.. Necuvinte...Alb. Absolut... Eu-l...într-un albastru rece. Dimineaţă...un minut durut. Mirare... Un eu,un tu...un gând cărunt, O lumină des răsturnată. Tăcere. Cuvânt,un tremur uitat şi o silabă ce nu poate să mă încapă. Iubire,deloc uimire,un fus ce mă toarce. Pribeagă...Veşnicie,al lumii gând. Alb într-un albastru rece. Timpul se sparge în ţăndări în palmele mele. Culori ruginite pe pleoape. Drum...Sunt,eşti... Unde mă cauţi ? Pe degetele tale stă trupul meu. În alb....
Degete fine .... alunec printre ele ca un fir . Rugăciunea tăcută îmi umblă prin paşi , negândită mă ascund pe un colţ de tăcere , cuvintele le-am scos la aer , să respire . Azi sunt femeia visurilor iubită deodată cu toate tăcerile . Îmi aud gândul îmbrăţişat de clipă şi aripa tăinuită într-o palmă de cer . Taci şi ascultă , opreşte gălăgia şi mă vei auzi în tăcere . Orice strigăt cât de mic aşează-l peste tăcere şi odihnă şi strălucirea zilei e atât de vie , că urcă până-n ceruri înaltă . E amiază şi primesc tăceri . Şi când veniţi la mine la uşă , să îmi aduceţi blânde tăceri cuprinse într-un mănunchi de balade , să le tăcem împreună , să miroase a trecut ca speranţele roase pa margini galbene de suflet şi poveşti . Şi vă voi da o fărâmă de alb să-mi acoperiţi gleznele afundate în cuvinte .