Acolo , unde plânsul zgomotos al izvoarelor deşteaptă geana dimineţii , căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet mi-am răcorit râvna inimii şi picioarele zglobii aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare . Acolo , unde aburul ceţii se ridică spre cer lăsând în urma lui aromele verzi ale naturii , surâsul soarelui scaldă perlele de rouă agăţate pe fiecare fir de iarbă . Sărutată de tine iubire şi de raiul înconjurător m-ai invitat la nemurire . Acolo , undeva , pe plaiul basmelor am lăsat clipe din viaţa mea mai preţioase decât orice diamant din lume .
sâmbătă, 2 iunie 2018
Uneori mi-e grea maturitatea asta , mi-e greu să fiu docilă . Aş da orice pe lume să redevin firava copilă...
Pe uliţa aceasta nu mai răsună până târziu în noapte glasuri de copii . Pe uliţa aceasta tăcerea se sufocă la ora când umbrele dorm . Uliţa aceasta este tristă , e ca o clepsidră cu vieţi. Timpul exersează picurând ultimul fir. Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu ..... Printre coastele strivite de singurătate picură liniştea . Nu mai e nimeni .... niciun glas de copil nu mai răsună până târziu în noapte . Uliţa este pustie , doar marginile ei vorbesc despre o trecere . Pe aici miroase a iarbă ..... Între cele două respiraţii ale ei nu se mai joacă niciun copil .
Nană mare , cum mai e pe la tine ? Mai sunt cocori ce-ţi vin la poartă Sau păsări ce-ţi aduc in cioc un dram de noroc ? Mai şuieră vântul în surdină Printre merii din grădină ? Ploaia ţi-a mai bătut la fereastră Printre florile din glastră , Iarba-i tot verde , înaltă Şi piciorul ţi-l desfată ? Şi la tine sunt răcoroase dimineţile , Te mai năpădesc din când în când tristeţile ? Cum sunt serile la tine , au astâmpăr ? Stelele ţi se agaţă-n păr Sau îţi stau pe umăr ? Nană mare spune-mi , îţi este bine ? Ce-ţi spun păsările despre mine Când se culcuşesc în nuc ? Nu-ţi spun că aici la mine Este ca la balamuc , Că mă doare asfaltul pe care merg , Că de dimineaţa până seara alerg ? Nu-ţi spun că seara mea este un tei în floare, Că prin nori sunt călătoare ? Nu ţi-au spus nici că îmi iau culoare Dintr-o aripă de flutur Sau că pe buze îmi pun roşu de mac Şi când soarele-mi zâmbeşte Eu mă ruşinez şi tac ? Nu ţi-au spus nimic de mine ? Las că-i bine .... las că-i bine .... Nană mare , tu vorbeşte-mi despre tine ....
M-am amestecat cu pădurea şi nu mai ştiam cine este pădure şi cine este om . Copacii mă priveau tăcuţi în ochi . Mă vedeau pentru prima oară şi ştiau atât de multe despre mine ..... ştiau ce caut , mi-au arătat drumul . I-am auzit susurul peste pietrele tocite de timp , i-am auzit chemarea din vârful inimii . Mi-a sărutat picioarele cu buze reci . Eu , i-am cerut iertare în alb-albastru de verde .
Când te dor strigătele lumii mergi acolo unde nimic nu-ţi lipseşte , acolo unde iubirea este curată şi ochiul se odihneşte pe văi împrejmuite cu îngeri . Acolo , unde nu ştii unde începe , dar ştii că nu se termină niciodată .
