În amurgul acela , când luna împodobită cu stele
cobora alb orizontul adormit , printre liniştile 
pământului îmi auzeam inima . Respira un aer al
tăcerii şi-al zborului dor .
În amurgul acela , o altă inimă se aude . Cânta 
în liniştea pământului .

Motto-ul zilei de azi...
,,Un spirit liniştit este
un spirit apt pentru
creaţie'' . Zâmbesc 
şi-mi spun că eu nu 
sunt aptă aproape
niciodată , nu că n-aş
fi de acord cu motto-ul , dar cine poate 
oare stăpâni spiritul ?
El o ia de capul lui unde îl duc călcâiele , cine să-i spună
oare că e mai bine să rămână zen şi să privească viaţa
într-un picior spunându-şi că mâine va veni şi rândul
celuilalt picior ? Cine ?

O nouă zi ....

Închide ochii şi îmbracă-ţi gândul în mătase de şoapte
tremurânde . Îngăduie norilor să-şi stoarcă visele
peste tine . Simţi cum se prelinge infinitul peste
nerostire ? Încet , lasă să-ţi pătrundă printre gene ,
negândita lumină . În jur încep a roi seminţe de zori 
pe un cer viu . Miresme de liniştită dragoste se 
împletesc şi picură , picură veşnicie ....

foto SPOKE PICTURES 

E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palmă
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .

Din ce în ce mai des

aplec copacul şi-i sărut ramul
muguri în pântec să-i răsară ,
îi las un zâmbet pe frunza galbenă
şi pe celelalte ce plecară ,
încăpăţânate de zbor ,
de îmbrăţişarea cu pământul
pe la amiază când ora devine rumenă
şi celor rătăciţi îşi împarte gustul ,
las ploaia să-mi spele ochii
să pot privi în seară
porţi larg deschise prin care
să intre nealterate iubiri
şi umblet nepământean
cu luna la subţioară
când oamenii îi cer lui Dumnezeu izbăviri.
     

Cum am fost trezită de o piatră

Pot spune că am fost bine , până la un moment dat
când prostia a dat năvală peste mine . În fiecare
dimineaţă când plec de acasă car cu mine o geantă
mare în care îmi pun cele trebuincioase în ziua
respectivă şi nu numai . Şi pe lângă lucrurile inutile 
pe care le car în geanta asta mare îmi pun şi o piatră.
Nu că aş avea nevoie de pietre , nu vreau să-mi fac
vreo carieră sau să construiesc ceva , dar în fiecare
zi îmi pun câte o piatră şi le car cu mine . E greu să
cari pietre , te dor umerii , spatele , mâinile şi chestia
e că nu mă pune nimeni să fac asta . 
Cum s-a întâmplat nu ştiu , dar într-o bună zi o piatră
m-a lovit direct în moalele capului (şi bine a făcut)
şi m-am trezit . Din prostie . Şi-mi zic :,, păi bine , de ce
să aduni tu pietre şi să le cari în fiecare zi , asta nu 
este treaba ta , de asta se ocupă serviciul de drumuri 
sau habar n-am cum s-o numi . Dacă drumul trebuie 
curăţat de pietre pun ei pe cineva să facă asta şi îl mai
şi plătesc pentru acest lucru . Aaaa.... că faci tu şi
lucruri care nu intră în sarcina ta , că faci pe marele
samaritean este altceva , dar lasă , e timpul să te
potoleşti . Ce , când tu ai cerut ajutor să-ţi ridice geanta
pe umăr când a alunecat , te-a ajutat cineva ? Nu te-a
ajutat nimeni şi nici mulţumesc nu ţi-au spus că tu aduni
şi cari pietre în locul lor . Ei bine , este timpul să te
opreşti şi să-ţi goleşti geanta de pietre , prea s-a umplut
şi nu mai au loc ale tale lucruri în ea . Ale tale sunt 
vraişte , ori tu eşti o persoană ordonată şi plus de-asta
nici spatele nu te mai ţine . ''
De ce fac asta ? De ce adun şi car pietre în locul altora 
care sunt plătiţi să facă asta ? De proastă ? Eu nu aş
numi asta chiar prostie , i-aş spune altfel , dar ....
Sunt curioasă cum i-aţi spune voi .