Avem nevoie să ne trăim amintirile . Când ni se face dor de cineva sau ceva , deschidem cutia cu amintiri şi ne alinăm dorul cu poveştile scrise cu lumină , fotografiile ce poartă în ele parfumul de atunci . Simţim , trăim şi vedem cu ochii minţii şi sufletului momentele de atunci . Fotografii ce în tăcerea lor vorbesc . http://www.spoke.ro/ Spoke Pictures
Vă plac lucrurile vesele ? Apusurile şi nopţile înstelate ? Dacă da , le veţi vedea în curând , dacă nu , tot am să vi le arăt :) . Pe curând !
Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste , deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet. Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea . Respiraţiile tac , din palme se înalţă rugăciuni , aerul îngenunchează căci iată , trec îngeri cu aripi mari cât o duminică care şterg lacrimile din ferestre . Duminica este o poveste cu ore rotunde , cu mireasmă de mir şi tămâie , cu iubiri mari cât o liturghie . Duminica este o cetate în care se aprind muguri de lumină , unde sufletele aşteaptă să primească felii de început . În duminică capetele stau plecate pentru iertări, pentru palma lui Dumnezeu aşezată pe ele şi pentru uitare. Duminica e şoapta din calendar , cămaşă albă de crini înfloriţi , pâine caldă aburindă , coaptă în cuptorul de lut. Duminica e mare cât roata carului Sfântului Ilie , cu un ochi ne face semn să o urmăm când coboară în spirală peste lume . Trag draperiile ... duminica urcă pe fir de lună , la capăt o aşteaptă îngeri cu candela aprinsă .
