Mi-e bine .... mi-e bine şi aş da oricât Să pot să-i pun lunii eşarfă la gât , În arome de noapte când toate tac Într-o stea mică voi să mă prefac . Să strălucesc pe cerul oricui , Cu licăr lacătul dimineţii să descui . Apoi , în amurg din nou om să redevin Din înalt să îmi zâmbească un colţ de ochi divin .
Mi-am uitat inima aprinsă toată noaptea.... şi acum zorii mă surprind cu mâinile întinse căutând surâsuri adăpostite-n rouă . Oamenii mă privesc peste umăr miraţi .
Mi-am spus rugăciunea .... îngerii treceau perechi pe strada fără nume . Doamne , apleacă puţin adevărul spre noi , ochiul lumii pare că ne înghite . Iată , tăcerile oraşului se sprijină pe copacul rănit de clipe .
Forma inimii mele e de poveste . Ea bate invers acelor de ceasornic , are propria ei viaţă tainică , sălbatică , nestăpânită . Ea bate precum un clopot , găsind clipa să se roage . În inima mea se înalţă cerul iubirilor pline de sens , de-ndurare , vise şi zboruri măreţe .
Ce să vă spun azi ? Nu sunt faine toate ? Păsărelele alea făinuţe în pomii întunecaţi ai dimineţii ce îţi strecoară în ureche cip-ciripul lor prin crăpătura ferestrei . Şi ce dacă cerul e gri ? Şi ce dacă plouă ? Îţi faci o cafea cu trei cubuleţe de zahăr şi lapte şi te propteşti cu coatele pe pervazul ferestrei , priveşti în gol , poţi să şi visezi cu ochii mijiţi privind în departele pe care ţi-l permite blocurile oraşului cenuşiu . Pe obraz simţi ceva rece ca o palmă . Tresari ... O amintire venită de niciunde sau chiar de acolo , din vremi îndepărtate , te miri cum de te-a găsit , n-o bagi în seamă , nu ai de ce , îi spui ,,du-te ....'' şi râzi . Îl asculţi pe Keith Urban şi nu-ţi dai bine seama dacă eşti vrăjită de el sau de cântecul lui , nu te regăseşti în povestea cântecului , dar melodia se potriveşte cu amorţeala zilei când din degetele cerului picură stropi ce se prind în plasa gândului . Laşi ceaşca pe jumătate goală pe masă , închizi ochii şi te laşi prinsă într-un dans cosmic întrebând în şoaptă , să nu dispară mirajul, ,,soarele meu cine l-a luat ?'' . Ei bine , albastrul nu se potriveşte ochilor mei , albastrul arată bine pe cer . Nu-i aşa că toate sunt faine ?
Mi-ai promis un april în o mie de feluri , în aripi de fluturi , în plete de vânt , dar nu te-ai ţinut de cuvânt . Acum m-am cocoţat pe nebunia mea ştrengară , tu strigi la mine : ,,coboară !'' dar e târziu , aripile-mi sunt legate de dorinţe ţesute pe muguri în plicuri agăţate de ruguri .La fiecare sfârşit de săptămână mi-ai promis tălpi noi de ţărână , îmbrăcată în rochie de satin să-ţi dansez pe muchie de anotimp cu un ochi rămas în lună când genele mi le fardez cu aşteptare şi tu îmi spui :,,răbdare.... frumoasa mea nebună''.
Lumina lină cutreieră pământul , E atâta linişte în sufletul curat ..... Pustiu şi gol se vede acum mormântul Hristos a înviat ! Vestea învierii s-a dus departe , Se vede , se cunoaşte locul unde a stat . Învingător a fost călcând pe moarte , A biruit , Hristos a înviat ! Azi , lacrimile nu se adună-n plângeri Şi cerul parcă e atât de jos .... Pământul întreg este înconjurat de îngeri , Vezi lumina lină ? E respirarea lui Hristos. Din văzduh vântul aduce sunete de nai , În turle clopotele duios bat , Din cer , azi plouă cu boabe de rai , Hristos a înviat !
