Mamă , îmi spui că timpul te-a încetinit , dar te ştiu Atât de zglobie şi semeaţă şi râsul tău e un clinchet argintiu, Cu dragostea ta îmi pui zâmbetul pe faţă . În seri calde de vară să stăm la poveşti , Am să vin cu un braţ de flori de tei , Căci ai un dar de-a povesti până şi luna o uimeşti , Viaţa ta e o poveste şi eu sunt prelungirea ei .
Şi pe mine mă inspiră marea , mă transpune în ceva ieşit din comun , o chestie aşezată la margine de secol urmărind spuma mării. Nu foarte departe se aude ecoul apei măcinând stâncile . Mă atrage spusele malului la gura valului , le sună literele atât de adânc încât uit de vânt , de soare . Am pus piatră peste piatră şi am agăţat senzaţia ultimelei zile de nisipul pietros , erau atât de multe pietre , extrem de multe pietre nefolosite, ce risipă de aduceri aminte .... Şi pe mine mă inspiră marea .... i-am auzit unduirile prin bătaia inimii mele . Apropie-te , sărută-mi tâmpla şi desprinde-te de mine . Fugi şi vibrează către noi orizonturi , către zări uitate şi pietre nemângâiate , către stânci neatinse de pielea ta , către ape nedezmierdate de părul tău , către o cârmă pe care doar degetele tale lungi o pot mişca către noi şi noi orizonturi .....
Cine eşti tu ? Nu , nu-mi amintesc de tine ... Eşti cumva sufletul verde al vântului hoinar Sau poate , stropul de ploaie pe geana zilei ce vine ? Zău nu ştiu , chiar n-am habar .... Dar ştii , ţi-aş putea da un nume .
Azi am împărţit iubirea la doi şi mi-a dat cu ploi Prelinse dintr-un cer cu ifose mari mistere . Să rămânem în casă azi iubite , ţi-am spus Şi să ne iubim rotund în taina zilei , Să ne ascundem prin unghiere de amintiri , Să ne descoasem de haina lumii noduri Şi să ne iubim pe marginea mototolită a clipei . Dar tu mi-ai legat de glezne ploaia Să-mi crească viaţa verde în palme sensuri Cu un descântec să dezgrop rod la rădăcina ploii .
M-am amestecat cu pădurea şi nu mai ştiam cine este pădure şi cine este om . Copacii mă priveau tăcuţi în ochi . Mă vedeau pentru prima oară şi ştiau atât de multe despre mine .... Ştiau ce caut , mi-au arătat drumul . Izvorului i-am auzit susurul peste pietrele tocite de timp , i-am auzit chemarea din vârful inimii . Mi-a sărutat picioarele cu buze reci . Eu i-am cerut iertare în alb-albastru de verde .
