La margine de timp

Ieri am cerut un mâine . Am primit un azi , mâinele 
de ieri . Mâine nu va semăna niciodată cu azi .
Nici o respiraţie nu mă încarcă de acelaşi sens ,
un sens pierdut în ieri .

Nuanţe şi parfum

Dincolo de cuvinte 
e linişte . Stau la 
marginea unui gând ,
acolo îmi aşez 
tăcerea . 
Reazăm liniştea
secundelor prinsă
între gene , în braţe
am bucăţi de cer
albastru , stele şi 
viitor . În lumea nerostitelor vorbe îmi sprijin tâmpla şi liniştea 
îmi urcă spre suflet . Din palma mea dreaptă
se desprind aşteptări . Un vânt moale lunecă
liniştit în noapte , e frig şi plouă încet ....

Sub a timpului sprânceană

Mamă , îmi spui că timpul te-a încetinit , dar te ştiu
 Atât de zglobie şi semeaţă şi râsul tău e un clinchet argintiu,
Cu dragostea ta îmi pui zâmbetul pe faţă .
În seri calde de vară să stăm la poveşti ,
Am să vin cu un braţ de flori de tei ,
Căci ai un dar de-a povesti până şi luna o uimeşti ,
Viaţa ta e o poveste şi eu sunt prelungirea ei .

Alerg în urma dimineţii

Undeva , din pământ 
Culori ,
Amintiri ,
Roua ca o lacrimă fără cuvinte 
Şi atât de dimineaţă ....

Insula de Smarald

Şi pe mine mă inspiră
marea , mă transpune 
în ceva ieşit din comun ,
o chestie aşezată la
margine de secol urmărind spuma mării.
Nu foarte departe se aude ecoul apei măcinând stâncile .
Mă atrage spusele
malului la gura valului ,
le sună literele atât de adânc încât uit de vânt ,
de soare . Am pus piatră 
peste piatră şi am agăţat
senzaţia ultimelei zile de
nisipul pietros , erau atât
de multe pietre , extrem de multe pietre nefolosite,
ce risipă de aduceri aminte .... Şi pe mine mă
inspiră marea .... i-am
auzit unduirile prin bătaia inimii mele .




Apropie-te , sărută-mi tâmpla şi desprinde-te de mine .
Fugi şi vibrează către noi orizonturi , către zări uitate şi
pietre nemângâiate , către stânci neatinse de pielea ta ,
către ape nedezmierdate de părul tău , către o cârmă 
pe care doar degetele tale lungi o pot mişca către noi 
şi noi orizonturi ..... 

Cine eşti tu ?

Cine eşti tu ? Nu , nu-mi amintesc de tine ...
Eşti cumva sufletul verde al vântului hoinar 
Sau poate , stropul de ploaie pe geana zilei ce vine ?
Zău nu ştiu , chiar n-am habar ....
Dar ştii , ţi-aş putea da un nume .

Să ne iubim

Azi am împărţit iubirea la doi şi mi-a dat cu ploi 
Prelinse dintr-un cer cu ifose mari mistere . 
Să rămânem în casă azi iubite , ţi-am spus 
Şi să ne iubim rotund în taina zilei ,
Să ne ascundem prin unghiere de amintiri ,
Să ne descoasem de haina lumii noduri
Şi să ne iubim  pe marginea mototolită a clipei .
Dar tu mi-ai legat de glezne ploaia
Să-mi crească viaţa verde în palme sensuri 
Cu un descântec să dezgrop rod la rădăcina ploii .