Din miezul toamnei ceasornicul mă strigă pe numele meu de copil . Lunec prin zi cu părul un pic răvășit , lunec tăcută și nimeni nu mă întrerupe . Sunt perfectă așa. Îmi doresc o liniște primordială , eternă . Și lunec prin zi doar eu cu numele meu de copil .
Dorul meu este o corabie pe mare ..... Oare ? Sau , ce este dorul meu ? Mă privesc în oglindă printre fluturii de noapte, ochii caută ceva de ieri ....
Seara îmi caut tăcerile , le strig , în șoaptă . Și ele vin , cum le recunosc ? După zgomotul pașilor , vin plutind .... după atingeri , întind mâna spre ele și le simt . Uneori le recunosc după lungimea muțeniei și după culoare . Caut tăcerile în incertitudini , prin mii de motive și puzderii , le caut peste tot sub gluga serii și le găsesc înainte să se spargă de aer . Învăluită în tăcere și strivită de bocancii timpului mă las dormindă până voi fi culeasă dintre tăceri .
Pe-o frântură de idee luminată-n ani lumină Stă ascunsă o fată care-i și ușoară și divină Răsfrângând ce-n sens e timp , ce a fost și va mai fi Nu e zi-ntr-o noapte care noaptea să nu fie zi Cine a desenat pentru tine cu degetele-n aer ? Cine ți-a compus un cântec bronzat ?
Iubite , nu ştiu ce mi se-ntâmplă Ceva nedesluşit îmi bate-n tâmplă Uneori se aşterne o linişte deplină Să fie muntele de vină ? Dinspre el o voce caldă şi duioasă Îmi spune că sunt frumoasă Şi cumva o mână simt pe frunte Ce îmi alungă grijile mărunte Eu îl privesc cu dragoste în tăcere El mă îndeamnă să las a lumii plăcere Să-i urc vârful înalt fără frică Şi-mi va oferi găzduire în stâncă ,,Hai vino la mine, departe de lume,departe de tot Hai vino , eu îţi voi purta noroc Lasă totul în urmă şi rău să nu-ţi pară Îţi voi dărui izvoare , râuri , păduri Şi te voi iubi în anotimpuri Şi-n plus încă o vară ''