Fericirea sărbătorii

Prin suflet emoțiile adie ușor
Sub senine gânduri norii se risipesc
Foșnet în nerăbdare , vlăstare în așteptare
Plutiri de zboruri albe
În priviri luminile sunt calde
Neliniști se pierd  în  iertare
Iubirea alintată  de gesturi delicate
Încântarea vine pe rostiri blânde
Petale roșii își împrumută culoarea
Decoruri clipind a  bucurie
E sărbătoare

Lucrat manual de Stories BySpoke
sub atingeri  de simțiri ,lemnul  blând  în  mâinile  lui

Iulian Mihaila   

simțirea tresare în înverzite speranțe și senin în  mâinile lui 

 Marry Cristina

Într-o vară de an 2019

Mi-a prins  inima în  zâmbetul  ei larg  
Ochii ei veseli  și  plini de lumină i-a asortat cu fericirea
M-a purtat până la marginea lumii și apoi ne-am
așezat să povestim despre cerul de acolo și inima mea
a clipit de bucurie 

O noapte de iarnă

În noaptea asta calmă , stoluri de șoapte 
Cu aripi de înțelesuri se preling peste case .
Și văd bătrâne ierni în suflet păstrate
Și farmecul zăpezilor albastre ,
Lin , îngeri coboară pe-a stelei rază
Și cu blândețe pe umeri ni se așează ,
Din cer ne veghează sfinți cu chipuri diafane
Încărunțiți azi prin icoane .
Iată , cerurile sau deschis ,
Voci împletite cu har divin coboară
Și întreaga fire o-mpresoară ,
Colinda veche în  suflet ne-a  pătruns .
În noaptea asta atât de calmă
Am simțit  pe creștet o caldă palmă ,
Este Dumnezeu , mi-am spus
Și am așteptat cumva un răspuns ,
Dar , n-am primit ... doar am simțit
Și mi-a fost de-ajuns .

Aleg să fiu

Știu că nu întotdeauna  pot auzi sunetele ,  însă mereu 
îmi  voi simți bătăile inimii , știu că poate uneori nu văd
nici lumina , în schimb întotdeauna îmi pot imagina 
culorile .... știu că atunci când nu merg pe pământ , merg
prin vânt , iar atunci când mă retrag și nu spun nimic ....
am ales doar să fiu .

Ce zi ciudată .....

Azi pe stradă m-a oprit un ins cam zăpăcit și mă întreabă:
-,,Nu te supăra , ești tu cumva toamna ?'' 
I-am zâmbit și i-am răspuns :
-,,Scuză-mă , tu mă confunzi , nu sunt eu cea care poartă
vântul în spinare , nici ploaie eu nu aduc , nici frunzele
nu le arunc , despre brumă ce să zic .... eu am trupul
mic , nu pot eu să fac aceste .... gutuia n-o coc eu și  nici
strugurii din vie . Ce , port eu pălărie ? Cu zorzoane ? 
Adică , mere , pere , struguri , nuci .... zburd eu veselă
prin lunci ? Nuuuu .... nu sunt eu ...." 
Și dau să plec , dar nu pot de el să trec căci îmi ține calea ,
tot ce eu i-am spus e clar , i-a displăcut. Și cu un aer încrezut
îmi zice :
-,, Știi , ochii îți sunt de chihlimbar , n-ai habar ce rece ești , 
chiar acum când mă privești , părul îți este maroniu cu
reflexii aurii ca și frunzele din vii și haina ta cu glugă mă
face să mă tem că ai să aduci ploaia și vânt cu frig extrem .
Mergi pe stradă îngâmfată parcă a ta e lumea toată , ești
învăluită-n ceață , zâmbetul tău mă îngheață ''. 
Am rămas aproape mută , ce puteam să mai zic ? Nu am 
vrut să-l contrazic , poate chiar eu sunt toamna , metafizic
vorbind ..... Ciudat ....

CU TOAMNA LA UN CEAI

Am invitat-o pe doamna Toamnă la un ceai ,
La un ceai de vară , din flori de tei 
Și am sărutat-o cu ochii mei .
O eșarfă mi-a adus în dar
Și cercei de chihlimbar ,
O crizantemă-n păr mi-a pus
Și prin povestea ei m-a dus .
Am stat o după-amiază întreagă
Ascultând Mozart la un ceai de vară
Trecând în alte sfere pe acorduri de vioară .
În liniștea de după cânt 
S-a auzit o frunză foșnind , departe ....
Mi s-a părut o filă-ntoarsă de carte ,
Din cartea toamnei cu povești .
Când seara peste fire s-a lăsat 
Doamna , pelerina-i aurie a îmbrăcat ,
Mi-a spus că trebuie să plece 
Și m-a sărutat cu-n aer rece .
Eu am îmbrățișat-o atât de strâns
Că a izbucnit în plâns , un plâns de bucurie
Și a plecat lăsând în urma ei o dâră ruginie .

Din miezul toamnei

Din miezul toamnei ceasornicul mă strigă pe numele
meu de copil . Lunec prin zi cu părul un pic răvășit ,
lunec tăcută și nimeni nu mă întrerupe . Sunt perfectă așa.
Îmi doresc o liniște primordială , eternă .
Și lunec prin zi doar eu cu numele meu de copil .