Pe fruntea ta pădure , lumina tainic cade

foto Iulian Mihăilă-Spoke Pictures

Ai ascultat vreodată inima unui copac ?
I-ai ascultat sunetul coroanei , așternând tăcerea ?
Ai simțit vreodată rădăcinile lui puternice care  pătrund
adânc în pământ ?
I-ai ascultat calmul trunchiului atunci când este scăldat
de rouă ?
Ai văzut vreodată tremurul unui copac atunci când își
întinde ramurile pentru a întâmpina ochii cerului dintr-o
dimineață ?
Ai văzut vreodată un copac cum visează la înaltul cerului ?
I-ai ascultat vântul ușor printre frunze,i-ai auzit respirația?
Ai ales vreodată bucuria de a îmbrățișa un copac ?

Bella Ciao

Cinci zile , atât mi-a luat să văd patru sezoane din serialul
La Casa Del Papel . Mie , care nu urmăresc seriale din
motiv că devii dependent de acestea , asta în cazul că este
ceva bun . Ce-ți este și cu izolarea aceasta ....

Și melodia de-a dreptul sublimă ....

O zi cu pace

Să fie o zi cu pace albă
Cu zâmbete din flori
Cu gând frumos
Cu înger mlădios
Cu inimi ce se desfac
Cu pâine dulce din cuptor
Cu soare din iubire dor
Cu palme împreunate a rugă
Cu miros de untdelemn sfânt
Cu adieri ușoare de vânt
     

         

Timpul este luat de vântul blând pentru a crea spațiu iubirii

Mi-am lăsat sufletul să zboare , așa de sus a zburat
că nu i-am mai văzut aripile . Și s-a întors .
Și doamne , ce bine mirosea .... a alb și a mir ...
Și era plin de lumină . Și doamne , ce frumos cânta ....
Acum știu , sufletul meu este de altundeva , nu este de aici 

De ce ai plecat departe de mine 
Când toată lumea părea să cânte ?
De ce te-ai întors ?
Întrebări într-o lume albastră ....
Cum poate o inimă plină de iubire să plângă ?
Cum poate iubirea să moară ?

Ține-mă de mână , ține-mă tare 
Hai , nu mă doare 
Bine... acum dă-mi drumul...
Mă vezi ? M-am ascuns într-o notă
Spune, mă vezi?

Ține-mă în palmă , nu sunt o floare 
Sunt doar o petală de gând alb 

Zborul

De multe ori rătăcim pe poteci înguste , cu minți rigide ,
secătuite de propria necunoaștere . Pașii către interiorul
ființei noastre ne modelează lumina lăuntrică 
transformânu-ne din statui de pământ în oameni
înaripați , zburători prin suflul divin ce ne dă puterea
de-a săvârși miracole .