Aer de mătase

Întrebări cusute cu fir de diamant

Bucurie

Uneori toate îmi înfloresc în zâmbet şi-mi umplu privirile
de verde perfect . Îmi pare atunci că lumile toate s-au născut
într-o linişte firească şi totul mă uimeşte absolut , iar la
începutul frumos al oricărui infinit minunile îmi curg printre
degete .

În primăvara asta

Călătorie interioară

                   Pictură Freydoon Rassouli

Mă las pierdută şi apoi găsită
Mă las uitată şi apoi amintită
Mă las atinsă goală şi apoi acoperită
Mă las luată şi apoi înapoi dată  
Mă las cântată şi apoi povestită
Mă las mângâiată şi apoi îmbrăţişată
Mă las călcată şi apoi în palmă purtată
Pe fir de iarbă , pe fir de apă , pe pântec de pleoapă
Pe fir de aripă , pe fir de soare , pe fir de ochi
Pe umeri goi , pe gleznă subţire , pe păr răvăşit
Pe zâmbet uitat şi regăsit , pe degete lungi şi subţiri
Pe lună plină , pe lacrima dimineţii , pe lumină fină
Mă las purtată pe cute de vânt , apoi întinsă pe fir de iarbă
Mă las sedusă de fluturi , apoi iubită de păsări
Mă las încătuşată de gânduri , apoi eliberată de moment
Mă las scrisă cu roşu de mac , apoi citită în verde imperial
Mă las plânsă cu lacrimi albastre , apoi senină văl diafan
Mă las închisă în mugur crud,apoi înflorită în răsărit simţit 
Pe genunchi de piatră , pe drum rotund , pe aură de lotus
Pe tăcere de stele , pe spirit de întuneric pur
Pe cuantă în plan celest , pe cerc adânc , pe colţ frânt
Pe trup în stâncă , pe gol de fântână , pe lemn de santal
Pe fior scrijelit , pe miresme de migdal 
Misterul a ceea ce este invizibil şi profund
O aventură în necunoscut 
O călătorie interioară 

Continuarea care va urma

Pictură Biser Panayotov



Ca să se ştie de ce a fost ceva , cumva , doar marile idei de 
se iau , nu este de-ajuns . Trebuie totdeauna căutat , de 
dorinţe şi motive , de fapte şi năzuinţe , trecutul de dinainte 
de acel început , gândurile de mai-nainte de primul pas , de
primul cuvânt , ca mai apoi să urmeze paşii mici ce au 
urmat acelui pas uriaş . Din cele două lumi mari ,
cuprinzătoare a două lumi mici am venit şi noi doi , unul
către celălalt . Tu , din lumea ta reală , plină de întâmplări
ciudate cu neputinţa lor de a fi ca şi lumea reală . Eu , din 
lumea mea ciudată , plină de înţelesul tuturor întâmplărilor
ce devin prin forma lor reale . Ne-am bătut drumuri unul
către celălalt lăsându-mi-te mie şi dându-mi-te . Ne-am 
mers drumuri unul către celălalt avându-ne şi primindu-ne
cu o neînţeleasă dorinţă de sfârşit a aşteptării , de înălţare
împreună . Trăim continuarea care deja se întâmplă .