Un cuget într-o umbră

Dimineţile de pe chipul cerului îşi deschid 
ochii ,  trag perdeaua nopţii şi deschid
ferestrele luminii . Aerul mătură pământul ,
iar picăturile de ploaie dansează în palmele
vântului rece de iarnă . Copacii îmbrăcaţi în
tăcere sunt cuprinşi de aripile calde ale unor
rătăcitoare păsări ce-şi ţipă fericirea către
viaţă . Dintr-un colţ de cer, ţinîndu-se de 
mână , luna şi stelele aşteaptă ca timpul să
le îmbrace în costumul nopţii pentru a reveni
E încă dimineaţă .... un gând risipit printre
mii de gânduri în căutarea ascunsă a unor
lucruri mărunte , un gând într-un sâmbur
de rază . Unde eşti tu mereu trecător ....?

Viaţa nu este o competiţie

Alergăm mereu să facem bani , să acumulăm
cât mai multe lucruri , cât mai mult succes ,
cât mai mult orice . Dar care e linia de finish,
dacă viaţa e o competiţie ? Mă uit în jurul
meu la oameni care cred că dacă au atât de
multe beneficii materiale , au câştigat într-un
fel , această cursă imaginară . Eu nu mă
compar cu nimeni , nu intru într-o asemenea
competiţie , eu nu intru în standarde trasate
de ceilalţi . Eu nu vreau să am ce au ceilalţi ,
nu vreau să ajung undeva sau nicăieri .
Eu sunt recunoscătoare pentru ceea ce am ,
pentru ceea ce am primit . Nu sunt ipocrită ,
da , uneori am fost tentată să intru în acel
vârtej al competiţiei , dar de fiecare dată 
sinele meu m-a tras de mânecă şi mi-a
reamintit că sensul vieţii şi scopul acestei 
vieţi este să trăim fericirea , nu să o căutăm
acumulând lucruri , să trăim fericirea aceea
care este în interiorul nostru . Căci noi ne-am
născut odată cu fericirea , nu mai devreme ,
nu mai târziu . Nu trebuie să o căutăm în
afara noastră , ea are chipul nostru . Nu ai
cum să găseşti ceea ce nu ai pierdut 
niciodată . Ştiţi când credem că am pierdut
fericirea ? Când ne lăsăm copleşiţi , de fapt 
noi am închis-o într-un sertar al inimii 
noastre şi am uitat să căutăm acolo şi la
fiecare nevoie pe care o avem , în loc să ne
întoarcem la noi , către noi , în sufletul 
nostru , rătăcim prin sufletele altora ,
căutăm la alţii şi aşteptăm ca altcineva sau
ceva să ne dea fericirea pe care noi o ţinem
captivă . În căutarea asta disperată , în
această competiţie , oamenii uită cine sunt ei
cu adevărat şi devin mai nefericiţi cu fiecare
clipă pe care o investesc în căutarea a ceea
ce au dar au uitat . De ceva vreme îmi place
să mă privesc în oglindă şi să îmi zâmbesc .
De ceva vreme îmi place să scriu despre tot
ce mă face diferită , pentru că sunt diferită .
Viaţa nu este o competiţie . Care este sensul
să alergi când viaţa este despre a zâmbi ,
despre a simţi razele soarelui într-o zi
friguroasă de iarnă .....
 

Anya

Când am luat acest boboc de om în braţe am
avut emoţii . Anya m-a purtat prin anii cu
parfum de crini , prin zile pline cu uimire şi
nopţi cu poveşti , prin şoapte pline de 
dragoste . M-a purtat departe , atât de
departe , până în adâncul inimii ce o auzeam
bătând în mine , până în depărtarea braţelor
când primii paşi îndrăzneţi lăsau urme în răsuflarea mea , până la cuvântul care m-a
înălţat şi m-a transformat din femeie 
obişnuită în mamă . 
Anya , ai venit să ne înveţi ceva . 
Suntem pregătiţi .
Lumea te-a primit cum a ştiut ea mai bine .
Tu , învaţă să faci lumea mai bună .

An Vechi , An Nou .... - https://soundcloud.com/user-248210263/sets/an-vechi-an-nou

Inima priveşte pitită după colţul ochiului.
Distanţa până la buză este străbătută de
privirile incerte . Unele dorinţe rămân prinse
între pleoape , înlăuntru cresc ramuri ce 
tânjesc după cerul gurii , acolo unde se sparg
ploi cu soare . Prăbuşirile se fac pe bucăţi de
aduceri aminte . Strigătul lor pătrunde în
spaţiul unui timp descoperit dincolo de timp.
Se aud paşi alergând pe trotuarul dintre
sfârşit şi început . La intrarea în suflet se
vând bilete gratuite. Cumpărătorii sunt 
puţini. Pe sârma subţire dintre momente 
stau înşirate dezordonat suveniruri epocale.
Mi-e teamă când ating atât de uşor cerul cu
fruntea înălţată şi gânduri peste baierele
timpului să nu mă frâng .

Ţi-ai cumpărat petarde ? Eşti cretin ?

E seară , e linişte în case , în bloc , nici pe stradă nu e forfotă
mare şi nici nu este târziu . Liniştea este spulberată de o
bubuitură care te face să sari de pe scaun , dacă stai pe 
scaun sau pe fotoliu sau oriunde stai , inima sare şi ea şi se
piteşte într-un colţ al casei . Seara îţi este tulburată de un
idiot sau cretin sau cum vreţi voi .... care aruncă cu petarde.
Crezi că e distractiv ? Nu , nu e . Nu se uită nimeni cum
bubuie o petardă murmurând ,,vai,ce frumos ....'' doar se
sperie şi nimeni nu e bucuros din acest motiv şi nimeni nu
pricepe bucuria ta . Lăsă petardele şi încearcă să faci
ceva folositor cu timpul tău . Ăsta este un mod de a te
distra ? Cum spuneam .... eşti cretin ?
Nu obişnuiesc să folosesc injurii , dar chestia asta , 
cu petardele chiar mă scoate din sărite .

Larg deschideţi poarta sufletelor voastre

Suntem fiinţe umane pline
de iubire , generozitate ,
puritate şi deschidere sufletească . Nu avem nevoie
de multe resurse să aducem
atmosfera de sărbătoare în
casele noastre . Nu avem
nevoie de mulţi bani , de 
obiecte sau de mâncare 
îmbelşugată . Crăciunul a devenit un prilej
de petrecere , o afacere comercială . Acum se
vinde şi se cumpără mai mult ca oricând în 
timpul anului . Această sărbătoare a ajuns
pentru mulţi , nu o ocazie de al onora pe 
Fiul , ci o ocazie de a onora poftele , 
transformând Crăciunul într-o sărbătoare a
pântecului . Nu este nevoie de mult să simţim
atmosfera sărbătorilor , abundenţa va fi la
timpul petrecut împreună cu cei dragi şi la
iubirea împărtăşită în cuvinte frumoase , din
inimă , abundenţa va fi în lumina din ochii 
lor , abundenţa este în starea de bine din 
sufletele lor . Nu este nevoie de bani mulţi să
avem sărbători minunate , ci doar să ne 
reamintim spiritul sărbătorilor . Şi să nu 
uităm că de Crăciun celebrăm Lumina care 
este şi a fost dintotdeauna în inimile noastre 
şi se numeşte iubire .
Bucuraţi-vă de magia sărbătorilor alături de
cei dragi stând în lumina caldă a iubirii .