Ca o părere ....

A venit aşa , ca o părere seara . Luna îmi
zâmbeşte prin fereastră , mă întreabă dacă
dorm sau aştept . Deschid fereastra , o trag
de mânecă şi îi şoptesc la ureche - caut .
Caut secunda din oră , ora din ceas ....
de cealaltă parte a înserării , în celălalt capăt
al nemărginirii . Caut în nelinişti , în adânc 
de formă , în coborâri lente , în deschideri
de orice . O privesc , mă priveşte . Îşi priveşte
palmele , pe cea dreaptă , apoi pe cea stângă.
Şi deodată privirea ei se deschide în privirea
mea , ochii ei nu văd ochii mei care văd .
Doar îşi întinde braţul şi îmi aşează secunda 
în palmă aşa , ca o părere .

Bătrânul din colţul străzii .... străzii fără 

nume .... bătrânul care vindea felii de lună la

colţul străzii , cel care glumea cu oamenii şi

care le umplea buzunarele cu stele , avea un

surâs pe care îl împărţea cu toată lumea .

Bătrânul din colţul străzii .... străzii fără

nume , putea fii chiar Dumnezeu ?

La Mulţi Ani , dragul meu !

Dragule , iată-ne 
într-un an nou . 
În acest an se vor 
întâmpla lucruri care
s-au întâmplat şi în 
anii ce au trecut , dar 
se vor întâmpla şi
lucruri care nu s-au
mai întâmplat 
niciodată . Eu te rog să
mă scuzi pentru toate
greşelile şi prostiile pe 
care le-am făcut în anul ce-a trecut . Să ştii 
că îmi pare sincer rău şi .... te rog să te 
pregăteşti sufleteşte pentru toate greşelile şi
prostiile pe care le voi face şi în acest an nou .
Au fost atâtea momente în anul ce a trecut 
când te-am obosit , supărat , deranjat ,
enervat , încurcat , plictisit . Vreau doar să-ţi
spun că în acest nou an se poate să fac şi mai
rău . Tu , mă iartă .

Rămâne ce e de rămas

A fost el , mereu rătăcitor prin el însuşi şi ea ,
o fiinţă dintre anotimpuri umplută cu visuri
fără clipe şi ori de câte ori încercau să îşi
vorbească , le era cu neputinţă căci,cuvintele 
se împiedicau şi tot ce era real era ce se 
întâmpla . El locuia în ore târzii , ea stătea
acolo unde anotimpurile se ştergeau de câte
ori dorea . Acolo , între inimă şi piele .
Prin faţă le treceau clipe şi drumuri ce 
credeau că îi duc într-o mare şi nesfârşită
poveste , dar nu au fost altceva decât nişte
jocuri despletite . Au trăit în despletire
prezenţe şi absenţe cu o intensitate maximă ,
creându-şi fantome cu privirea strânsă .
Ea , fiinţa dintre anotimpuri şi-a gândit
lumea ei cu sinceritate unde s-a încăpăţânat
să dea sensuri noi lucrurilor , unde ştia să
tacă , să corecteze fatalităţi , dar adevăratele
aşteptări nu au încăput niciodată în ea . 
El o privea detaşat şi indiferent , părea că
fiinţa dintre anotimpuri ar fi ruptă din realul
pe care el şi-l construia modelându-i forma.
Ştiau că nu se vor urma , că vor trece şi până
să se dezmeticească vor dispărea şi se vor
întoarce în ei , iar povestea lor pe care o
credeau mare şi nesfârşită a ajuns la apus ,
era din ce în ce mai dezlănţuită şi a dispărut
de la sine . Povestea ce se dorea împlinită ,în
care s-au investit atâtea iluzii şi în care toate
neliniştile au nume , a rămas un gol uscat .
Şi-au fost fără să îşi fie . El şi-a rămas lui
însuşi , ea mereu între anotimpuri 
înveşmântând visuri cu gust de culoare .

Un cuget într-o umbră

Dimineţile de pe chipul cerului îşi deschid 
ochii ,  trag perdeaua nopţii şi deschid
ferestrele luminii . Aerul mătură pământul ,
iar picăturile de ploaie dansează în palmele
vântului rece de iarnă . Copacii îmbrăcaţi în
tăcere sunt cuprinşi de aripile calde ale unor
rătăcitoare păsări ce-şi ţipă fericirea către
viaţă . Dintr-un colţ de cer, ţinîndu-se de 
mână , luna şi stelele aşteaptă ca timpul să
le îmbrace în costumul nopţii pentru a reveni
E încă dimineaţă .... un gând risipit printre
mii de gânduri în căutarea ascunsă a unor
lucruri mărunte , un gând într-un sâmbur
de rază . Unde eşti tu mereu trecător ....?

Viaţa nu este o competiţie

Alergăm mereu să facem bani , să acumulăm
cât mai multe lucruri , cât mai mult succes ,
cât mai mult orice . Dar care e linia de finish,
dacă viaţa e o competiţie ? Mă uit în jurul
meu la oameni care cred că dacă au atât de
multe beneficii materiale , au câştigat într-un
fel , această cursă imaginară . Eu nu mă
compar cu nimeni , nu intru într-o asemenea
competiţie , eu nu intru în standarde trasate
de ceilalţi . Eu nu vreau să am ce au ceilalţi ,
nu vreau să ajung undeva sau nicăieri .
Eu sunt recunoscătoare pentru ceea ce am ,
pentru ceea ce am primit . Nu sunt ipocrită ,
da , uneori am fost tentată să intru în acel
vârtej al competiţiei , dar de fiecare dată 
sinele meu m-a tras de mânecă şi mi-a
reamintit că sensul vieţii şi scopul acestei 
vieţi este să trăim fericirea , nu să o căutăm
acumulând lucruri , să trăim fericirea aceea
care este în interiorul nostru . Căci noi ne-am
născut odată cu fericirea , nu mai devreme ,
nu mai târziu . Nu trebuie să o căutăm în
afara noastră , ea are chipul nostru . Nu ai
cum să găseşti ceea ce nu ai pierdut 
niciodată . Ştiţi când credem că am pierdut
fericirea ? Când ne lăsăm copleşiţi , de fapt 
noi am închis-o într-un sertar al inimii 
noastre şi am uitat să căutăm acolo şi la
fiecare nevoie pe care o avem , în loc să ne
întoarcem la noi , către noi , în sufletul 
nostru , rătăcim prin sufletele altora ,
căutăm la alţii şi aşteptăm ca altcineva sau
ceva să ne dea fericirea pe care noi o ţinem
captivă . În căutarea asta disperată , în
această competiţie , oamenii uită cine sunt ei
cu adevărat şi devin mai nefericiţi cu fiecare
clipă pe care o investesc în căutarea a ceea
ce au dar au uitat . De ceva vreme îmi place
să mă privesc în oglindă şi să îmi zâmbesc .
De ceva vreme îmi place să scriu despre tot
ce mă face diferită , pentru că sunt diferită .
Viaţa nu este o competiţie . Care este sensul
să alergi când viaţa este despre a zâmbi ,
despre a simţi razele soarelui într-o zi
friguroasă de iarnă .....
 

Anya

Când am luat acest boboc de om în braţe am
avut emoţii . Anya m-a purtat prin anii cu
parfum de crini , prin zile pline cu uimire şi
nopţi cu poveşti , prin şoapte pline de 
dragoste . M-a purtat departe , atât de
departe , până în adâncul inimii ce o auzeam
bătând în mine , până în depărtarea braţelor
când primii paşi îndrăzneţi lăsau urme în răsuflarea mea , până la cuvântul care m-a
înălţat şi m-a transformat din femeie 
obişnuită în mamă . 
Anya , ai venit să ne înveţi ceva . 
Suntem pregătiţi .
Lumea te-a primit cum a ştiut ea mai bine .
Tu , învaţă să faci lumea mai bună .