În noapte

Fruntea mi s-a
sprijinit uşor 
de lună şi
împreună am 
stat la taifas
o noapte întreagă bârfind stelele.
Apoi , am adormit obosită visând un destin
de cometă . Când m-am trezit m-am întrebat,
ce înseamnă mâine ? Dacă aş fi îndrăznit să
îmi răspund s-ar fi sfârşit . Şi,s-a născut
fiinţa din mine.... Dimineaţă am fost trup ,
pentru o clipă am renăscut şi eu....

Când oboseala zilei apasă asupra-mi , când
ceasurile tainice ale serii aruncă umbre peste
viaţa mea , atunci , nu-ţi cerşesc numai 
glasul , ci şi atingerea ta . Întinde-ţi mâna
prin noapte , s-o prind şi s-o umplu şi s-o ţin,să-i simt
 apăsarea în largul fără de margini
al inimii mele .

Mi-am spus rugăciunea,

îngeri treceau perechi

pe strada fără nume .

Doamne , apleacă

puţin adevărul spre noi

ochiul lumii pare că ne

înghite . Iată , tăcerile

oraşului se sprijină pe

copacul rănit de clipe .

În seara asta ...

Înşir picuri de ploaie pe aţă , acum când
seara îmi umblă desculţă prin odaie .
Pe sub piele mi se strecoară amintirea
spiralată a unui cal alb prins în ochi de
verde anotimp . În mijloc de mine, mâini 
suflecate frământă aluatul tăcerii şi el
creşte atingând profunzimea liniştii când
deodată , un gând răzleţ mă aruncă la 
marginea zilei unde nimicul prinde contur.
Afară plouă şi eu înşir picuri pe aţă , din
colţul din dreapta al odăii seara îmi ascultă
spovedania mută .

Senzaţie ....

Trăiesc o senzaţie ciudată . Mă simt ca
într-un ou care vibrează şi am senzaţia
că ceea ce văd şi simt în jurul meu se poate
transforma în ceva ce acum nu se vede .
Presimt ceva minunat în spatele tuturor
lucrurilor pe care le văd , a gândurilor ,
a senzaţiilor pe care le am . Simt că , dacă
aş întinde mâna spre ceva , este posibil ca
mâna mea să treacă prin acel ceva , simt
că este posibil să ating norii cu pielea , cu
interiorul respiraţiei . Senzaţie de irealitate,
de vis , că urmează să deschid ochii şi să mă
trezesc în clipa următoare şi să văd cu 
adevărat . 

De ce vrei să ajuţi ?

Am încercat de multe ori să ajut omul care,
credeam eu , are nevoie de ajutor.
Că se afla într-o situaţie din care nu ştia cum 
să iasă,că era confuz şi nu ştia pe ce drum
să o apuce,că în unele momente ale vieţii îi
era greu să ia o decizie neştiind care ar putea
fi corectă,că....Şi atunci , eu ce fac? Mă ofer
să îl ajut fiind convinsă că omul pe care 
tocmai mă strădui să îl ajut nu poate.
Şi oricâtă strădanie din partea mea,nu 
reuşeam,ajutorul nu a fost acceptat .
Credeai că mă ridic deasupra ta şi că mă
cred mai grozavă decât tine ? Nu,nu sunt
mai grozavă.După mai multe eşecuri mi-am
dat seama ce greşeală mare am făcut.
Adică cine sunt eu să ştiu dacă şi cine trebuie
ajutat ? Nici măcar nu am întrebat dacă are
nevoie de ajutorul meu , dacă vrea şi ce vrea,
fără să mă gândesc măcar o clipă că îi 
invadez spaţiul şi viaţa . Da, chiar aşa ,cine
sunt eu să ştiu cine trebuie ajutat , de unde
să ştiu eu ce e bine pentru celălalt? Dacă e 
corect sau greşit , dacă e drept sau nedrept,
dacă are nevoie sau nu de o experienţă 
anume , dacă nu cumva drumul lui în viaţă
trece prin acel punct din care eu tocmai mă
chinui să-l scot ? Adevărul este că nu am de
unde să ştiu , pentru că pur şi simplu în locul
acela nu sunt eu şi nu îi cunosc drumul . Nu
ştiu ce şi-a propus acea fiinţă pentru viaţa
asta , nu ştiu de ce trăiri are nevoie pentru
a se desăvârşi . De ce aş vrea să ajut pe 
cineva , de ce aş vrea să-l critic din intenţii
bune , de ce aş vrea să-i arăt cuiva drumul
bun ? Este o manifestare generoasă ?
Cu cât mai mare este străduinţa ta , cu atât
mai multă rezistenţă va opune celălalt .
Cumva , îi transmiţi subtil sau direct că ceva
nu este în regulă cu el şi că trebuie să se schimbe . Fiecare fiinţă poate face alegerile 
pe care doreşte să le facă . Şi nimeni nu are
dreptul să interfereze cu alegerile sale . 
Pentru că nimeni nu ştie ce e bine şi ce nu e 
bine . Pentru că binele e relativ . Şi pentru că
fiecare fiinţă a venit aici pentru propriul 
său drum . Adică , treaba ta e cu tine .
Poţi totuşi să ajuţi ? Da , având încredere în
celălalt , acceptând , fiind compasiv,generos,
cald , oferind spaţiu celorlalţi pentru a face
alegerile pe care le consideră potrivite .
Dând voie oamenilor să greşească .
Privind cu respect procesul fiecăruia .
Sprijinind când ţi se cere şi,sau ţi se permite.
Am înţeles că trebuie să-i las pe ceilalţi să
decidă dacă şi când au nevoie de ajutor ,
lăsându-i să fie cum aleg să fie,acceptând că
totul are un motiv să fie aşa cum este .
Mâna pe care ţi-am întins-o nu a fost o 
invitaţie la dans , a fost o invitaţie la 
încredere .

Când dimineaţa mă priveşte de aproape o aud cum cântă