În căutarea unor noi sensuri

A mai trecut o săptămână din timpul scurs
în căutarea unor noi sensuri ale existenţei
mele . Uneori cred că le-am găsit şi de fapt
constat că a fos doar o iluzie . Visez.... da , 
sunt o visătoare ....
Interacţionez cu tot felul de oameni , oameni
veseli , optimişti sau pesimişti , responsabili 
sau nepăsători . Le simt energia , chiar dacă
aceşti oameni încearcă să exprime un lucru,
erau demascaţi în final de ceea ce sufletul
lor transmitea în exterior . Am văzut ochi 
plini de teamă , dar şi priviri vesele care îţi
dădeau o stare de bine . Am înţeles că 
neliniştea chipului uman are o frumuseţe
misterioasă şi am devenit mult mai conciliantă cu persoanele a căror grosolănie
comportamentală nu reuşea să le ştirbească
potenţialul de îndreptare . Mi-am dat şansa
de a deveni mai bună cu mine şi cu ceilalţi 

În casa mea noaptea nu doarme
niciodată,ea ascultă poveşti
nesfârşite despre vise secrete,
fapte mai zgomotoase decât
zumzetul rămas dincolo de ziduri,
decât strigătele în noapte lăsate
de voci fără identitate.
Fluturi se grăbesc să aprindă
felinare în cer.Peste drum un 
băiat şi o fată prinşi în margine
de dor trec ţinându-se de mână.
În casa mea noaptea e stăpână.

Gînd alb

Din gând alb petale de crin se desprind
Plutind spre inimi
a mirare ,
Raze de lumină în 
cerc de drag,
Emoţii până la
pământ se-nchină.
Priviri în zări pierdute....
Căutări în albastru regal,
Mâini unite în cerc verde,
Zbateri de aripi la capăt de lume.
Zvâcniri de culori,
Inimi pătrunse de roşu curbat,
Ţipăt de ochi în închideri de pleoape.
Îngeri galbeni în zboruri nesfârşite,
Plutiri de puf în păpădii,
Armonii ţesute în seri blânde,
Sferă de lumină în dar,
Paşi înfloriţi în ram de lemn dulce.
Adâncuri rostogolite,
Clipe tremurânde,
Secunde ale aşteptării
Şi multă, multă atingere
De gând alb plutind
Spre inimi a mirare .

Gând alb- https://soundcloud.com/user-248210263/gand-alb

Mi-e departe şi mi-e târziu. Mi-am desenat o hartă greşită şi un drum în care am pus multă iarbă , vroiam să plec dar paşii mi 
s-au înecat în ploaia asta zăludă . Acum 
stau şi privesc un amurg tăcut încercând să prind secunda căzută din ceasul de piatră .
Vântul s-a oprit doar atât cât să mă întrebe:,,tu ?'' I-am răspuns:,,de ce nu Mozart?''

Zâmbet înflorit în culoarea zilei , ochi încercuiţi în strop de lumină şi o simfonie a clipelor ce urcă pe braţe să prindă în tăceri nestemate

Acolo , unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deşteaptă geana dimineţii , căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet mi-am răcorit
râvna inimii şi picioarele zglobii aşa cum 
ploile reci răcoresc duritatea fierbinte 
a pietrelor încinse de soare .
Acolo , unde aburul ceţii se ridică spre cer 
lăsând în urma lui aromele verzi ale naturii ,
surâsul soarelui  scaldă perlele de rouă
agăţate pe fiecare fir de iarbă .
Sărutată de tine iubire şi de raiul înconjurător m-ai invitat la nemurire .
Acolo , undeva , pe plaiul basmelor am lăsat 
clipe din viaţa mea mai preţioase decât orice
diamant din lume . 

Uneori mi-e grea maturitatea asta ,
mi-e greu să fiu docilă .
Aş da orice pe lume să redevin firava copilă...

Uliţa copilăriei mele

Pe uliţa aceasta nu mai răsună
până târziu
în noapte
glasuri de
copii . Pe uliţa
aceasta 
tăcerea se 
sufocă la ora
când umbrele
dorm .
Uliţa aceasta este tristă , e
ca o clepsidră
cu vieţi.



Timpul exersează picurând ultimul fir.
Pe aici se plimbă tăcut Dumnezeu .....
Printre coastele strivite de singurătate 
picură liniştea . Nu mai e nimeni .... niciun
glas de copil nu mai răsună până târziu
în noapte . Uliţa este pustie , doar marginile
ei vorbesc despre o trecere .
Pe aici miroase a iarbă .....
Între cele două respiraţii ale ei nu se mai
joacă niciun copil .