Unde e căldura verii , paşii noştri unde sunt .....?

Mă topesc în liniştea inimii şi mai apoi
înfloresc într-un zâmbet , ca mai târziu
să adorm putându-mi spune simplu:
momente unice , sublime ....
Aerul păşeşte pe vârfuri ca nu cumva
să strice magia .

Toamna ca o durere

Alunec pe frunze şi nu ştiu
De e toamna vinovată sau eu aiurită,
Cu picuri de apă m-a prins toamna auriu
Să nu cad pe ora desfrunzită.
În buzunare îmi afund mâinile nefiresc,
Merg uşor aplecată chemată de un cânt,
Din zbor prind cuvinte încercând să le unesc
Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt.
Mă ademeneşte şoapta de castani,
Îmi acopăr ochii şi ascult
Cum îmi umblă toamna prin ani
Aducându-mi poveşti de demult.
Pe umăr,ca o tăcere o frunză îmi cade,
În jurul ei lumina devine mierie,
Din mine timpul până la os roade
Oare de ce toamna mă doare....cine ştie....?

                                  

Nu am habar ....

Am pasul moale şi mâna înceată
Ochiul meu aude cu urechea dreaptă
Gura rosteşte tot ce-i rău şi stricat
Nasul miroase un mare păcat
Mă lepăd de ţoale ca de vise utopice
În cap mă lovesc mii de ceasornice
La miezul nopţii cineva vrăji îmi face
Sunt pusă în ramă prinsă cu ace 
Şi strig:,,lăsaţi-mă-n pace,lăsaţi-mă-n pace''
Cuvintele se sparg de clopotul mare din piaţă
Unde în vârf de băţ e înfiptă o paiaţă
Cobor din ramă în lac de sudoare
Înot în el şi lacul dispare
Mă agăţ de buze şi urc în cerul gurii
Mă ascund să nu mă găsească centaurii
Şi iată , în faţă îmi apare deodată
Un alb ce-mi şterge de pe umăr o pată ....

La vremea gutuilor coapte

Nu am nevoie de aprobarea nimănui

Dacă sunt un om bun , care sare în ajutor
atunci când e nevoie de mine nu înseamnă
că accept ca oamenii să profite de acest
lucru . Dacă spun omului în faţă ce gândesc
nu înseamnă că sunt un om rău sau că am
alte intenţii ascunse . Dacă taxez nesimţirea,
impertinenţa sau lipsa de respect cu ironie ,
nu cred că asta mă face un om rău .
Dacă uneori mi se epuizează răbdarea şi
prefer să întorc spatele , nu sunt nicidecum
un om lipsit de sentimente . Dacă câteodată
îmi lipseşte modestia nu înseamnă că mă 
cred mai bună sau mai deşteaptă faţă de
restul oamenilor . Dacă uneori acţionez din
impuls şi fac o greşeală cât mine de mare 
nu înseamnă decât că sunt om şi nu e nimeni
în măsură să mă pună la zid mai ales dacă
nu e implicat direct . Sunt un om care face
destule greşeli , pe unele le îndrept , pe altele
nu , sunt un om care are regrete şi împliniri,
uneori sunt incredibil de naivă , alteori
enervant de copilăroasă . Am fost rănită şi
inconştient am rănit la rândul meu , sunt un 
om cu temeri , cu dezamăgiri , cu bucăţi de
viaţă pierdute pe drum şi nu consider că am
nevoie de aprobarea cuiva pentru a fi exact
aşa cum sunt .

Cine eşti tu , cel ce în cale-mi ieşi ?

Eşti verde şi de viaţă eşti plin 
Mistuit de privelişti şi de dor eşti .
Verde spre mine-ţi înclini ramul foşnitor
Când de vânt te-nfiori legănat .
Rugăciuni îmi şopteşti ca să-ţi vin ,
Pe obraz să-mi înalţi bucurii .
Mă aştepţi sub umbrarul tău
Unde cu verde podoabă îmi veghezi 
Gândul bun şi visele dulci .
Îmi cânţi din lăute foi
Până când stelele-n boltă răsar .

Uite mamă , vezi raza de soare ce trece grăbită spre apus ? De acolo vine înserarea 
rostogolind tăcerea , vânt sălbatic răstignind
lumina . Cine striveşte între degete secunda 
din zbor ?