Mă topesc în liniştea inimii şi mai apoi înfloresc într-un zâmbet , ca mai târziu să adorm putându-mi spune simplu: momente unice , sublime .... Aerul păşeşte pe vârfuri ca nu cumva să strice magia .
Alunec pe frunze şi nu ştiu De e toamna vinovată sau eu aiurită, Cu picuri de apă m-a prins toamna auriu Să nu cad pe ora desfrunzită. În buzunare îmi afund mâinile nefiresc, Merg uşor aplecată chemată de un cânt, Din zbor prind cuvinte încercând să le unesc Şi cu privirea pierdută mă împiedic de vânt. Mă ademeneşte şoapta de castani, Îmi acopăr ochii şi ascult Cum îmi umblă toamna prin ani Aducându-mi poveşti de demult. Pe umăr,ca o tăcere o frunză îmi cade, În jurul ei lumina devine mierie, Din mine timpul până la os roade Oare de ce toamna mă doare....cine ştie....?
Am pasul moale şi mâna înceată Ochiul meu aude cu urechea dreaptă Gura rosteşte tot ce-i rău şi stricat Nasul miroase un mare păcat Mă lepăd de ţoale ca de vise utopice În cap mă lovesc mii de ceasornice La miezul nopţii cineva vrăji îmi face Sunt pusă în ramă prinsă cu ace Şi strig:,,lăsaţi-mă-n pace,lăsaţi-mă-n pace'' Cuvintele se sparg de clopotul mare din piaţă Unde în vârf de băţ e înfiptă o paiaţă Cobor din ramă în lac de sudoare Înot în el şi lacul dispare Mă agăţ de buze şi urc în cerul gurii Mă ascund să nu mă găsească centaurii Şi iată , în faţă îmi apare deodată Un alb ce-mi şterge de pe umăr o pată ....
Dacă sunt un om bun , care sare în ajutor atunci când e nevoie de mine nu înseamnă că accept ca oamenii să profite de acest lucru . Dacă spun omului în faţă ce gândesc nu înseamnă că sunt un om rău sau că am alte intenţii ascunse . Dacă taxez nesimţirea, impertinenţa sau lipsa de respect cu ironie , nu cred că asta mă face un om rău . Dacă uneori mi se epuizează răbdarea şi prefer să întorc spatele , nu sunt nicidecum un om lipsit de sentimente . Dacă câteodată îmi lipseşte modestia nu înseamnă că mă cred mai bună sau mai deşteaptă faţă de restul oamenilor . Dacă uneori acţionez din impuls şi fac o greşeală cât mine de mare nu înseamnă decât că sunt om şi nu e nimeni în măsură să mă pună la zid mai ales dacă nu e implicat direct . Sunt un om care face destule greşeli , pe unele le îndrept , pe altele nu , sunt un om care are regrete şi împliniri, uneori sunt incredibil de naivă , alteori enervant de copilăroasă . Am fost rănită şi inconştient am rănit la rândul meu , sunt un om cu temeri , cu dezamăgiri , cu bucăţi de viaţă pierdute pe drum şi nu consider că am nevoie de aprobarea cuiva pentru a fi exact aşa cum sunt .
Eşti verde şi de viaţă eşti plin Mistuit de privelişti şi de dor eşti . Verde spre mine-ţi înclini ramul foşnitor Când de vânt te-nfiori legănat . Rugăciuni îmi şopteşti ca să-ţi vin , Pe obraz să-mi înalţi bucurii . Mă aştepţi sub umbrarul tău Unde cu verde podoabă îmi veghezi Gândul bun şi visele dulci . Îmi cânţi din lăute foi Până când stelele-n boltă răsar .
duminică, 21 octombrie 2018
Uite mamă , vezi raza de soare ce trece grăbită spre apus ? De acolo vine înserarea rostogolind tăcerea , vânt sălbatic răstignind lumina . Cine striveşte între degete secunda din zbor ?