Alb de zbor

În noapte aflu cum urcă negrul vibrând vertical să fie trup umbrelor ,
obrazul stelar pe care luna îl sărută pios . În negrul din noapte 
aflu dacă mai calc prin zăpezile din care se nasc copilăria şi visul .
Încep să simt alb , să exist dincolo de limitare şi reguli . Albul care
este orbirea prin care vezi totul , infinitul ce-ţi apropie început de final , 
obrazul celest pe care îngerii îl mângâie când obosiţi ne picură pe buze 
albul de zbor .....