în trup de om fiind cuprinsă , la fel ca toţi ceilalţi îmi curg
existenţa într-o clepsidră ce n-are fire de nisip nelimitate .
Ştiind că într-o zi , habar n-am care , habar n-am când ,
ele se vor termina . Şi timpul ce-l am în trupul acesta vreau
să-l trăiesc frumos .
Curaj să-mi urmez inima , ascultându-mi intuiţia am , iar
azi inima mea nu se mai teme de nimic . Nu se mai îmbată
cu iluzii ori aşteptări deşarte ci pulsează şi transmite
direct , conform realităţii ei . Şi da , pentru a-mi apăra
inima aş putea lupta în luptă dreaptă privind în ochi omul
din faţa mea până acolo în prăsele , până acolo unde e
esenţa lui . Pot câştiga sau pot fi înfrântă căci , cum altfel
s-ar putea creea acel echilibru ? Inima mea este mai mult
decât o bucată de carne ce zvâcneşte undeva sub coaste ,
undeva în stânga , undeva oriunde şi pentru un timp .
Un timp limitat în trupul acesta pe care îl am .
Şi atunci îmi pare firesc să trăiesc cât de frumos pot eu .
Azi , nu mâine . Acum , nu altădată . Aici , nu altundeva .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu