Simţea atât de mult în ochii
ei cum cade , doar mâinile
le-a întins spre infinit , de
acolo îngerul privea la ea
trist . Simţea parfum de stele
şi gândea astral , credea că
poate prinde într-o mână
universul , că numele ei
poate naşte vibraţii şi ce
sclipiri de har credea că va
găsi .... când a început
războiul clipelor tirane şi
toate cuvintele o ucideau
barbar . Muşca din durere şi zadarnic aştepta mâna
dreaptă să o vindece . Trădătoare a timpului cu tăceri şi
anotimpuri fără număr se cuibăreşte acolo , la capăt de cer .
Un ecou de clopot unic .... şi o rază blândă pune în palma ei
aripi de zbor . Din zbor , în depărtare să se nască minune ,
regăsirea de ea în atâtea căutări , obosită de lupta
demonilor ce-i devorau fiinţa . Aştepta un semn de la îngerul
ce o privea trist , un sărut pe frunte era de-ajuns .
Prea târziu , a fost înghiţită de sferă .....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu