Duminica să aştepte la uşa încuiată.
I-am ieşit în întâmpinare cu braţele cu
braţele desprinse din umăr înconjurând-o
cu o mare de linişte la fel de firesc precum
cerul înveleşte pământul în aripile sale .
Clipea uşor şi nu vorbea.Cerea ceva în taină,
eu nu ştiam ce vrea...dar, am poftit-o în casă
să împărţim splendori .
Ea,atât de frumoasă...şi îmbrăcată în culori..
Îi sărut orele pline de zâmbete ce răspândesc
parfum de flori . Opresc timpul cu lanţuri
de sticlă albastră,soarele rămâne agăţat
în a mea fereastră pentru celelalte duminici.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu