O notă stângace tremura ca o umbră ce se
mişcă fantastică într-o alee umbrită de tei
negri în noapte . Cărarea se desfăcea albă
ca un pod de argint peste pământul adormit.
Copacii stăteau nemişcaţi fermecaţi de o
poveste veche şi luna bumb privea prinsă pe
imensa boltă albastră.Flori albe se întindeau
şi în toată această magie strălucită şi ciudată
a nopţii numai umbrele negre ale teilor îşi
lăsau dulcele lor mister ca un vis duios.
Şi coardele spun prelung şi trist povestea
înainte.O notă suavă se înalţă lină într-un
templu curios .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu