Raze înjumătăţite diluându-i umbra lasă
o pată aurie şi nu înţeleg de unde vin tonuri
de violet....Timpul nu te atinge,nici în joacă...
Frumuseţea ta îmi stăruie în gând şi mă
trezesc că te strig,cu toate numele tăcerii,
a pasului atins de mângâierea ierbii....
Neputincios într-un fel aştepţi pe aprilie
când câmpia aceasta îţi va şti violet-auriul
umbrei anume....Tu eşti efortul nesfârşit al
pământului de a vorbi cu cerul .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu