cuminte , chiar deloc . Spun că aş avea o
aventură . Cu un mac . Nu , nu de cultură ,
ci cu un aventurier ce nu locuieşte în vreun
cartier , el stă ascuns în lanuri de cereale ,
prin oraş doar dă târcoale . Şi sunt indignaţi
când el mă strânge în braţe şi mă sărută
cu foc , cică e un dobitoc că-mi lasă pe buze
urme de roşu aprins ( oare când ne-or fi
surprins ? ) . Tot ei spun , oamenii din bloc ,
că ar fi un escroc , că pe lângă el ar mai
avea şi albăstrele şi că , vezi doamne , eu
femeie serioasă , ce caut printre ele , de ce
mă las sărutată pe coapsă când mă aşez
în iarba deasă , că sunt indecentă şi pe acasă
mai puţin prezentă . Ce aş putea să le spun
eu .... că nu iubesc doar unul , iubesc toţi
macii din lan , petala lor gingaşă şi trupul
lor subţire , că au tandreţe nemărginită şi
de la ei am adunat iubire ? Dar mai bine
nu le spun nimic , îi las să creadă ce or vrea.
Eu nu spun nici nu , nici da .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu