Timpul meu

Nu , nu am băgat de seamă cum te-ai rezemat în prag . Ai venit cumva să-mi 
mângâi tălpile bătătorite de atâta drum ?
Nici unghiul de soare cald ce stătea sub 
fierbinţeala ochiului nu l-am observat.
Nici tălpile nu mi le-am simţit cum călcau
roua dimineţilor . Nu am văzut cine a suflat
înspre cer păpădia şi cum lumina se scurgea în pământ , nici câte kilograme are surâsul
tău la sfârşit de zi . Şi m-am tot mirat cum de
nu am văzut că mi-ai pictat pe tavan stele 
şi o lună mare . Nu am simţit nici greutatea
verilor de pe umerii mei , purtam închipuirea
culorilor în parfum de tei . Nu am băgat de seamă cum ronţăiai secunde , nu te-am auzit.  Poate vara viitoare ... am să privesc pragul
să te văd rezemat acolo .
Cum de n-am băgat de seamă ? 
Oare unde eram ?