Mi-a bătut la fereastră un înger ce-n aripile-i albe ţinea o ramură de sânger Şi-n ea a împletit iubirile albastre culese noaptea dintre astre. În palmă mi-a pus o picătură de Rai , Eu , în tăcere am privit chipul lui bălai şi darul lui l-am primit fără teamă sărutându-i aripa calmă .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu