Ochii mei de sticlă văd
unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează modele
vii , perfecte . Lumina
ce-mi cade călduţă pe
faţă se împarte în
atingeri de verde şi
sunet de albastru şi-mi
lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr cu gânduri , nici verzi , nici
albastre,ci de un galben
mat ca o suflare când
toate se întorc în lumină .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu