drept . Nu ţi-am văzut decât
călcâiul înfipt între două linii
perplexe de forma distorsionată cu care alunecam cu capul în jos
frângându-mi neînţelegerea
dintre cele două linii .
Îţi aşezi urechea pe ochiul
meu stâng să asculţi ritmul
inimii şi trupurile noastre
căutau să intre unul în altul
ezitând să încapă .
Atingi cu dosul palmei forma
trupului meu gol , e linişte ....
şi pentru mai multă linişte e nevoie de atingeri aproape
complete , de un spaţiu aproape clar prin care să poţi să
simţi cât de departe poate fi un aproape.
Din mâinile inerte scot ţipete şi le împart , le strig şi le
numesc , tot ce am cunoscut se pierde într-o răceală gri ,
indiferentă . Când liniştea şi luciditatea se divid , fugi
şi laşi picioarelor direcţii spre amintiri neîncăpătoare
ce ne pierd în semnificaţii absurde .
Devenim pătimaşi , dobândim puteri nemărginite stând
cu ochii larg deschişi la graniţa dintre trupuri întotdeauna
ţipăt .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu