Căutare

marți, 25 iunie 2019

Ană .....

Fată înaltă cu păr lung lăsat pe spate
Aud în sufletul tău murmur de şoapte .
Aproape că ştiu , dar îmi scapă ceva ,
Eu sunt mărunţică şi nu ajung cu urechea la inima ta .
Din prima zi am văzut cum porţi doruri la subţioară ,
Credeai că aşa n-o să te doară 
Chemarea mamei ce-o auzi venind de-acasă
Când te strigă pe nume cu vocea ei duioasă .
Auzi dealul şi pădurea deasă cum te cheamă acasă ?
Să mai alergi desculţă prin iarba înaltă ,
Tălpile să ţi le sărute şi trupul de fată zveltă .
Ce te-a îndemnat să baţi ţara şi să vii la Timişoara ,
În oraşul cu multe flori , pasul să ţi-l măsori ?
Ţi-aş cânta Ană , Ană Lugojană ,
Dar tu eşti Ană Ardeleană cu mers încet ,
Cu vorba blândă şi cu faţa surâzândă .
Ană , de te-am supărat , tu mă iartă ,
Nu din inimă o fac , ci că-s zvăpăiată .
De când te cunosc ? De un pumn de ani .
Doamne , ce au mai trecut .... nişte năzdrăvani ....
Iată , de vrei şi socoţi că ai să mă mai suporţi ,
Atunci hai să mai adunăm câţiva cu tupeu
Că doar n-o fi greu .


Niciun comentariu :