Călătorule , lasă o floare când pe lângă mine vei trece
Sunt eu femeia cu ochi cărunţi
Ce coboară în pas vioi de pe munţi
Sunt eu femeia ce-şi trăieşte clipele pe pământ
Şi-şi rosteşte tăcerile în gând
Sunt eu femeia aşezată stâncă
De pe care nebunii în gol se aruncă
Sunt eu femeia stâncă ce ţine piept cu îndrăzneală
Vântului şi ploii şi soarelui şi a lumii zăpăceală
Şi de vrei să mă dobori , în locul meu plantează arbori
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu