toată ziua am umblat pe-afară ducându-mi temerile-n
spate sperând să-nghețe ? Și ce nămeți am străbătut ....
fără să mă gândesc că pot ajunge la Polul Sud , nu aud
decât crivățul ăsta zălud ce mă mână-ndărăt , ce taie
în oase și mă descoase de toate prelungirile mele .
,,De ce rătăcești pe-aici ? De unde ai venit să te întorci !''
îmi spun cele șapte voci din capul meu . Lumina funie
se face , mi se înfășoară rece peste gât , vreau să strig
dar nu pot , privirea mi se întunecă , cad și atât .....
Undeva în depărtare se aude așa , ca o părere , clopotul
lunii bătând a înserare .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu