Mi-e dor cumplit să merg desculță
prin primăvară , să stau la umbra
cireșului înflorit , să-mi ningă
petale albe pe gene , prin risipirile
mele .... Să desenez cu degetul în
țărână îngeri și să-i ridic la verde ,
mi-e dor de cântul mugurilor ce dau
în floare și de dansul fluturilor ,
mi-e dor să alerg până sânger vânt ,
să mă înveșmânt frunză rară , din
piept inima să sară pe brațe moi
de culmi și-n loc să-mi pun ramuri
cu flori . Mi-e dor să prind culoare
și-n flori albe să înfloresc , de sub
frunză să privesc miracolul .
Mi-e dor să picur gând de verde crud ,
să cânt dezgolind margini de orizont .
Te iubesc primăvară și te plâng de tot
ce te doare , lasă-mă să te strâng iar
la sân .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu