 |
| Transalpina 2018 |
Aș rămâne în singurătatea asta perfectă , răcorindu-mă
cu lacrima vântului , semănând mirarea cu brațele-ntinse
păsări până m-aș desprinde , cu degetele să ating ochiul
cerului . Un salt firesc , să mă înalț , să ating , să cobor...
Stau în bătaia vântului să mă ia , să mă ducă unde nici
el nu știe ... unde lumea e încă neîncepută ...
Sau acolo unde fluturii te ademenesc , unde aripi și mâini
se amestecă împreună . Am aflat că atunci când miroși
a munte și a vară fluturii își lasă visele atinse .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu