Căutare

duminică, 20 decembrie 2020

Dă-mi muguri să înfloresc în timp

 Am avut sufletul uscat  pom cu fructe triste în visul meu necopt

a mea ființă stea căzătoare pe viul timpului mi-a sărutat genele

de apă în somnul căzutelor pleoape când ochiul nesfârșitelor

s-a lovit de pieptul meu rănindu-i neînțelesele-i mirări în curgerea

nopții înghițând șoaptele pământului în prelungirea luminii din

aripa zborului frânt peste coastele mele strivite de trecerea

anotimpurilor iubitoare a tâmplelor argintate de cântecul lunii

în cuibul palmelor unui înger 




Niciun comentariu :