Mi-a îmbrățișat vara ultimele
gânduri,mi le-a adunat pe sub
pleoape...ochii mi se zbat în
albul îngeresc și-n păr mi-au
crescut pe furiș flori albe de
sărbătoare.Și din nimic mi-a
răsărit pe umărul stâng un
început de aripă exact când
secundele s-au oprit preț de
un infinit,să se odihnească
o vreme din fuga nebună.
Stau într-o tăcere perfectă când,undeva departe se aude
un zbor și pui de îngeri îmi zâmbesc o minune...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu