Mi-am pus sufletul în palme ...Dacă aș alege să o iau de la început,
aș alege să-mi fiu , trecând prin toate existențele. Cu sufletul în
palme am învățat așteptarea , așteptarea a ce ? Așteptarea a toate...
Și așteptând am învățat că, a te privi cu simțurile,este cel mai mare
dar de a-ți vedea drumul,zbuciumul,vrerea...e mai presus decât
tot pentru că te învață să te întorci la punctul de unde toate pleacă
și toate se întorc...din tine însăți,din creația a ceea ce ești tu ...
întors în oglindă,de atâtea și atâtea ori...ca să te cunoști pe tine,
la infinit...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu