Sinceră să fiu...

 Am obosit , m-am săturat , nu mai sunt dispusă să fiu târâtă ,

implicată în dramele altora . Nu mai suport să rămân în relații

dezechilibrate energetic , am obosit să fiu înțelegătoare , răbdătoare

la infinit cu persoanele care  nu-mi arată  nici cel mai mic respect,

nu mai vreau să mă prefac , să mimez că sunt bine în situații 

și relații(de orice fel) care nu se manifestă în mod autentic și care 

nu-mi aduc bucurie . 

Așa că , într-un moment de liniște cu mine am conștientizat un 

adevăr , în  sfârșit ! Dumnezeu nu mi-a cerut niciodată să sufăr 

sau să mă sacrific pentru alții punându-mă pe mine pe locul cel

mai de jos (neiubirea de sine ).

Am  ales să mă iubesc , să am grijă de mine , să fiu în  pace și

liniște . Mă eliberez de o veche paradigmă în care , ai servi pe 

alții avea forma sacrificiului de sine (ceea ce , pe unii i-au revoltat 

alegerea mea , să le fie de bine !) . 

Când te alegi pe tine și te pui pe primul loc , nu din egoism ,

(cum mulți cred )o faci pentru că tu , doar tu ești responsabil de 

viața ta  și nimeni altcineva nu va avea grijă de tine , această

responsabilitate îți revine doar ție . Spun asta din  ceea ce am  trăit

și mai spun  că  , atunci când  ieși din vechile tipare ,  vechile

credințe , mulți îți sar în cap spunându-ți că ai înebunit ,  că ești rea

, egoistă , că nu iubești , ești  prefăcută și... câte și mai câte...

A te pune pe tine pe primul loc , nu înseamnă că nu-i iubești

pe alții  sau că nu-ți pasă de ei , nu înseamnă că nu faci bine 

sau că nu oferi compasiune . Dacă tu nu ești bine , cum poți să 

oferi altora bine ? 

Noaptea dorințelor

 Într-o noapte adâncă de iarnă,când

stelele strălucessc mai puternic ca 

niciodată,iar frigul se așterne peste

lume,ceva extraordinar se întâmplă.

Este cea mai lungă noapte a anului,

o noapte încărcată de magie și mister,

când cerurile par să se deschidă și

energiile cosmice dansează în armonie.

În această  noapte Spiritul Crăciunului

coboară pe pământ purtând cu el un 

sac nevăzut plin de lumină,bucurie și

pace.Această energie subtilă dar 

puternică,învăluie întreaga planetă,

invitându-ne să ne deschidem inimile

și să lăsăm dorințele să zboare către

Univers.În tăcerea nopții auzi o șoaptă

caldă care te cheamă,este o chemare

dincolo de timp și spațiu,o invitație să

închizi ochii și să-ți imaginezi viitorul

așa cum îl dorești.

Când ceasul bate miezul nopții,lasă

liniștea să te cuprindă.În această clipă

magică stelele par mai  aproape ca

niciodată.Universul șoptește numele

tău,iar energiile cosmice îți  oferă

darurile lor.Curaj,înțelepciune și iubire.

Închide ochii și simte căldura care îți

umple inima.Știi că dorințele tale au 

fost auzite,iar Spiritul Crăciunului 

zâmbește.Totul va fi bine.

O  noapte de renaștere,o noapte în care

lumina biruie întunericul.

Deschide-ți inima și crede în magie.

Ea există !

Dacă...

 Dacă energia  mea nu  te trezește,nu sunt pentru tine

Dacă spiritul meu nu te inspiră,nu forța conexiunea.

Dacă geniul meu interior nu te face să gândești mai

profund,nu are sens să mă ții minte.

Dacă pasiunea mea nu te mișcă,atunci schimbă

direcția.

Dacă prezența mea nu  te ajută să evoluezi,absența

mea o va face cu siguranță.

Dacă lângă mine nu-ți este bine,du-te și găsește locul

care  îți face  ființa să vibreze.

Ai curajul de a da drumul la tot ce nu-ți mai folosește

Așa va fi

 Așa va fi , cum a mai fost , să-mpreunăm puterile 

din noi , împreunați dintr-o dorință care s-a născut

cândva cu noi și-apoi în noi , prin noi , fără să o fi

știut și fără , lumește și trăind , să ne fi știut . Ne-a

adunat de prin rătăciri , ne-a adunat din margini

de lume să ne putem iarăși dărui bucuria zilelor , 

a nopților , a pădurilor , a câmpurilor cu flori , 

a întâmplării și a rodirii , a înălțării și nemuririi ,

a toate câte ne-am lăsat ca datorie a acelui timp ce 

a fost , acelui timp ce și-a dorit să-l trăim știind

și cunoscând împlinirea prin faptele de atunci ,

aceleași ce abia așteaptă iarăși să fie , nepăsătoare

la vorbe sau priviri . Așa va fi , nici nu încape 

îndoială în socoteala timpului , știind că-și are 

și el în tolbă , ca promisiune de onoare a viitorului

pe acel ,,a fost''...

Prind cu tăceri timpul

 Urc până la stele pe colțuri de cer și cu un cuvânt fac paradisurile

să se nască firesc în palma mea dreaptă .

Uneori stau în vârful cel mai înalt al lumii să privesc de acolo

începuturi de dimineți și las lacrimile cerului să-mi cadă pe 

pleoape să pot visa în culori de curcubeu universul din mine .

Tac în prăbușiri universale , îmi culeg asfințitul violet de pe

obrajii unui înger și tresar firesc dintre secunde , în vreun 

mijloc oarecare de timp infinit . Privesc mirată cățărări pe

colțuri de zîmbete și de aripi sfâșiate până în vârful cel mai

înalt al lumii .

Energia lunii pline

 Luna rotundă și strălucitoare răspândește lumina ei printre 

umbrele nopții , stelele vibrează într-un ritm cosmic .

Absorb energia sferei de lumină și o stare de liniște și pace îmi

inundă întreaga ființă , spiritul mi se purifică . Mă îmbăiez în

lumina ei argintie lăsând-o să mă curețe , eliberez tot ce nu-i

este de folos sinelui meu . Totul se reînoiește , renaște.

Sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt , pentru tot ce am și 

pentru ce nu am , recunoscătoare pentru toate experiențele și

pentru toate lecțiile învățate . Conștientizez că totul e în mine ,

sunt creatorul propriei realități , a propriei vieți . Doar de mine

depinde cum aleg să-mi continui călătoria pe acest pământ .

Dacă ne-am întoarce la început ?

 Cerul se retrage , își schimbă culoarea , surâsul dispare...

,,Trebuie să coborâm!".Să coborâm,să coborâm,să coborâm...se

aude ecoul .Fiorul coborârii ascuns în rădăcină umple cerul.

Coborând din înalt ne risipim , ne rupem în bucăți , în zeci de

bucăți , în sute de bucăți , în mii de bucăți , bucăți risipite în 

niciunde care se adună , se unesc formând un tot . 

Și ne întoarcem la început căutând calea prin care am venit și

trecem prin timp. Ne căutăm de la început până ne găsim .

Cerul are nevoie să își reia drepturile. Pământul are nevoie

de liniște.Ce se întâmplă cu timpul când întoarcem clepsidra ?

Tăcere

 Au trecut ceva ani , mulți în tăcere

Ore , minute , clipe efemere 

Avem tâmplele mai albe 

Speram la zile mai senine 

Și suflete de împliniri mai pline 

De arome dulci ce-n noapte se ivesc

Când luna , stelele ne privesc

Și când ne întâlnim de dimineață

Să bem cafea nu ne mai privim în față

Și nu vei mai toci

Grijile de peste zi

Mințim că ne este bine...

Eu recunosc , am zile debile

Mulțimi , tramvaie , spaime , dureri

Trec peste ele cu degetele prelungi

Însă tu n-ai vrut nicicând să alungi

Aburul ce ne-a unit mereu

Știu , e greu , al naibii de greu ...

Dar poți din trup povestea noastră să o scoți ?

Sunt ceea ce sunt

 Spun unii despre mine că sunt nebună . Să spună...

Eu m-am născut cu darul de a vedea lucrurile

diferit și pe ei asta îi sperie . Mai spun unii că

sunt încrezută , pentru că nu voi să mă integrez

în grupurile lor de lingușitori , bârfitori și

mincinoși . Mai spun că sunt ciudată că nu fac

lucrurile ca ei . Și da , nu le fac ca și ei , pentru

că am ieșit din matrix și mi-am creat propria 

realitate . 

Unii mă numesc absurdă pentru că am credințe

diferite de cele care ne-au fost insuflate de ani de zile.

Mă mai numesc deranjantă pentru că acționez în

moduri în afara celor stabilite , pentru că vorbesc 

despre universuri și existență .

Mai spun unii că sunt periculoasă pentru că nu 

respect regulile stabilite , pentru că-mi creez 

propriul mod de a trăi în felul meu și pe placul meu.

Mai spun că sunt înșelătoare , pentru că eu știu că 

trăim cu toții într-un univers de posibilități 

infinite și că totul este posibil dacă crezi cu 

certitudine . Mai sunt numită și egoistă , pentru că

am descoperit că sunt cea mai importantă din

viața mea și asta nu le convine .

Mă vor eticheta în multe feluri , cu multe judecăți ,

dar eu rămân fermă în mine , în dorințele mele și

rămân credincioasă Esenței mele . Eu sunt aici 

pentru cei care mă vor căuta pentru ceea ce 

transmit , pentru ceea ce dăruiesc , pentru ceea ce 

sunt eu prin magia mea . 

Îmi creez propria cale și am încredere în 

înțelepciunea mea interioară .

Gayatri Mantra – cel mai vechi cantec cunoscut

 Gayatri Mantra este o mantră sanscrită care se cântă de mii de ani.

A fost scrisă în perioada vedică (1500-500 î.Hr.) și este considerată

una dintre cele mai vechi și puternice mantre cunoscute.

Se spune că ar conține toată cunoașterea Universului.

Această mantră este o expresie a recunoștinței și a slăvirii față de 

puterile de transformare , de creștere interioară și de realizare de 

sine oferite de lumina radiantă a divinului . 

O traducere generală a mantrei este : ,,O mamă divină , fie ca 

lumina ta divină și pură să lumineze toate planurile ființei 

noastre (la nivel fizic , mental , astral ). Te rugăm să alungi orice

întuneric din inimile noastre și să ne dăruiești adevărata 

cunoaștere'' .

Traducerile variază , o altă traducere , cea a lui Vyaas Houston

este:,, Pământ , atmosferă , ceruri . Medităm asupra luminii

sacre a sursei efluente . Fie ca aceasta să ne inspire gândurile".

Cuvântul efluent se definește ca splendoare radiantă , dar în 

sens yoghin , se referă la lumina atotcuprinzătoare a tărâmurilor

celeste . Sunetul mantrei Gayatri ne readuce la adevărata noastră

natură , care este însăși conștiința pură . Ne amintește că suntem

deja ființe perfecte și că ni s-a dat tot ceea ce avem nevoie pentru

a ne manifesta cel mai înalt potențial , că suntem conectați în

mod divin la univers și că suntem binecuvântați de abundența

acestuia 

Și totuși,dacă aș alege să o iau de la început...

 Mi-am pus sufletul în palme ...Dacă aș alege să o iau de la început,

aș alege să-mi fiu , trecând prin toate existențele. Cu sufletul în 

palme am învățat așteptarea , așteptarea a ce ? Așteptarea a toate...

Și așteptând am învățat că, a te privi cu simțurile,este cel mai mare

dar de a-ți vedea drumul,zbuciumul,vrerea...e mai presus decât

tot pentru că te învață să te întorci la punctul de unde toate pleacă

și toate se întorc...din tine însăți,din creația a ceea ce ești tu ...

întors în oglindă,de atâtea și atâtea ori...ca să te cunoști pe tine,

la infinit...

Baia de pădure

 Știi cum e să tânjești după ceva ? Fiecare din noi tânjim

după ceva orice ar fi acel ceva . Ei bine , eu tânjesc să respir

aer curat , să mă curăț , să mă încarc energetic și să mă

eliberez de toată încărcătura emoțională acumulată în mine

zi de zi într-un oraș sufocant , într-un mediu care îmi pune

toată răbdarea la încercare. Și știi ce ? Am o răbdare ce m-a 

uimit până și pe mine și merg cu ea până pe muchia 

limitei . Din totdeauna m-a atras tot ce-i spațiu verde , fie

parc , grădină , pădure , fie o oază cât de mică de verde.

Simt că sunt chemată acolo , în orice spațiu cu verdeață ,

atât de puternic sunt atrasă de aceste locuri și nu am știut

niciodată de ce . Să înțeleg acest sentiment puternic am

început căutările , am pus întrebări , am citit și am înțeles 

că de fapt răspunsurile la toate întrebările mele nu mi le

poate da nimeni pentru că ele se află în mine , înlăuntrul

meu . Așadar , dacă vreți răspunsuri la întrebările voastre,

întrebări legate de Sinele vostru , de comportamentul

vostru , întrebări legate de trăirile voastre afective , emoțiile

voastre , intrați adânc în lăuntrul vostru și priviți atent la

tot ce se află acolo și ciuliți urechile la ceea ce este acolo.

Asta am făcut eu și așa am înțeles muuulte lucruri.

La început mi-am obișnuit mintea să perceapă și să accepte

anumite noțiuni și adevăruri care îmi erau străine și treptat

am ajuns la niște înțelegeri pe care nu le-aș fi crezut posibile

vreodată . Bun , dar ce-i cu baia de pădure ? Cu toții știm că

natura ne vindecă permițându-i energiei ei să curgă prin noi.

Prin conectarea noastră profundă cu natura , intrând în

spațiul ei energetic experimentăm frumusețea și adevărul

pe care îl emană de la Creator. Noi suntem o parte a naturii,

suntem una cu natura așa cum sunt animalele , plantele și

pietrele , apa și aerul. Să îmbrățișăm realitatea și frumusețea

acestui fapt . Baia de pădure , Shinrin-yoku în japoneză , căci

de acolo vine , este o formă de terapie , o metodă științifică

de vindecare . Nu întru în amănunte , informații despre 

această terapie se găsesc pe internet , tot ce vreau eu să spun

este că baia de pădure este nemaipomenită , fabuloasă , 

minunată , adevărată , benefică . Nu ezitați să accesați 

informații despre această terapie , despre cum se practică și 

ce beneficii are . Acum știu de ce sunt atât de atrasă de orice

spațiu verde , corpul meu o cerea , avea nevoie . Acum știu ,

știam și înainte că ieșitul în natură îmi este benefic și ce bine

mă simțeam . Dar nu știam că se numește baia de pădure .

Maria

 Ești răspunsul corect la întrebare 

Ești zâmbet frumos și ești liniștea toată

Ești visul de la începutul fiecărui somn 

Ești gândul bun și zbor ușor 

Ești rugăciune și ești joc de copil

Ești râs curat și înger drag

Ești Universul întreg și infinit 

Ești timpul etern și vârful lumii 

Ești șoaptă ușoară și tăcere albastră

Pe palmele acestei zile gingașe te țin copilul meu interior

Uite , vrei să-ți cînt ceva ? Cîntecul acesta nu-i al meu , l-am auzit

cântat de frunze când vântul dansa cu copacii . Secunde aninate în surâs arcuit îmi aduc dorul de tine . Îți mai aduci aminte cum 

călcam pe ochii pietrelor , sub aripa mersului vers și cântec ca o 

mireasmă de flori , când ochii ni se scăldau în ochii zilei cu uimire

și zbor , secunde zvântate cu chipul în ape ni se rostogoleau pe mâini

cu speranță și dor și zbor în taină spre stele , lumină născută-n

lumină , simțită , umblată cu pașii , cu ochii , cu duhul ...

Întoarcere pe urmele zâmbetului înflorit strigându-ne pe nume

pe aripa timpului ....

Cine este copilul interior ? Este sinele nostru originar , forma pură

în care am intrat în această lume . Întoarce-ți privirea dinspre 

exterior spre interior și privește în ochi copilul tău interior , 

oferindu-i iubirea , încrederea și siguranța de care are nevoie .

Are nevoie să fie auzit , să fie văzut , vorbește cu el și explică-i că

nimic nu e greșit cu emoțile sale , că e în regulă să plângă , că e 

în regulă să simtă și furie și tristețe și neputință și bucurie . 

Spune-i că a fi vulnerabil nu înseamnă slăbiciune , ci curaj 

și autenticitate . Strânge-l la pieptul tău și spune-i că ești acolo

pentru el . Doar fii acolo pentru el .

 Lumea asta , așa cum o știm , nu este nici plată nici rotundă .

Este un aluat frământat îndelung , suprapus și amestecat astfel

încât în ea să se poată intâmpla orice , oricum .

Luna stătea oarecum într-un colț de tablou , stătea cuminte 

așteptând . Eu mă legănam aproape fericită pe scândura către

capătul lumii și încercam să mă hotărăsc dacă să-l ajung sau nu .

Trebuia să cântăresc toate obiectele pe care le cunoșteam , să le

așez pe scândură astfel încât să găsesc echilibrul perfect ce mi-ar 

fi asigurat o viață lungă , lipsită de griji . Utopic...

Și vântul s-a pornit ...și două gânduri ca două adieri stinghere

s-au așezat alături de mine pe scândură .

Stăteam oarecum agățată de semnul întrebării într-o liniște

netulburată .

7 Ianuarie 2023

Prima lunaţie a lui 2023 , luna plină în Rac ne vorbeşte despre a lăsa ceva în urmă şi a descoperii ceva nou , schimbă-te , transformă-te şi alege-te pe tine din nou . Luna plină întotdeauna închide , sfârşeşte , finalizează , transformă . Pe lună plină să acordăm atenţie cuvintelor , să fim atenţi cum vorbim , cuvintele pe care le spunem se materializează foarte uşor , algoritmul de exprimare trebuie să fie ,,vreau să scot , vreau să las în urmă ".Deci , e momentul să te alegi pe tine , să laşi în urmă tot ce inseamnă toxicitate şi emoţională şi fizică , dependenţe , stări de vibraţie joasă şi mergi mai departe tu cu tine .Te alegi pe tine . Un exerciţiu bun , sau un miniritual este acesta : alege cel mai bun , plăcut pentru tine loc din casa ta,te aşezi confortabil şi te gândeşti foarte bine ce vrei să laşi în urmă din viaţa ta , important este să ai emoţia , să gândeşti emoţia căci unei luni pline în Rac i te adresezi pe cale emoţională . Emoţia să fie de ,,am puterea să fac această schimbare , am puterea de a lăsa în urmă "... iar tu trebuie să gândeşti din puterea emoţiei de a face , puterea de a manifesta intenţia ta . Asta înseamnă să crezi în ceea ce gândeşti , să ai încredere în manifestarea intenţiei . Nu este treaba ta să ştii cum se rezolvă , când se rezolvă , asta este treaba lunii să rezolve cerea ta , doar de asta vorbeşti cu luna mă rog , în gând , nu trebuie să foloseşti cuvinte . Cere lunii , atât ai de făcut , să ceri. Însă cerutul ăsta se face  dintr-o anumită stare dacă vrei să-ţi iasă , te duci într-o anumită stare , în stare lui , corpul ăsta care poartă sufletul prin această experienţă numită viaţă şi gândeşti hotărât , eu am capacitatea de a ieşi din această relaţie toxică , eu am capacitatea de a lăsa în urmă starea de sărăcie sau starea de furie sau orice altă stare care te afectează şi de care vrei să scapi . Trebuie să vizualizezi , să te centrezi pe a vizualiza şi de a simţi , de a trăi puterea de a ieşi din ceva ce vrei să laşi în urmă . Tu doar accesezi energia lunară , a lunii pline în Rac , nu te intereseză în ce fel , cum , când se va întâmpla cererea ta , manifestându-ţi foarte clar intenţia că acest corp al tău este perfect capabil să facă acel lucru . Poţi face asta şi în alte dăţi când luna trece prin semnul Racului , doar că acum pe lună plină în Rac puterea ei este de o sută de ori mai mare . Pe lună plină şi pe lună nouă puterea lunii este maximă . Luna plină sfârşeşte , finalizează, ei îi ceri să scapi de tot ce nu este benefic în viaţa ta , elimini din viaţa ta tot ce este negativ . Luna nouă este pe a atrage ,a primi , este pe început , pe abundenţă . Pe lună plină elimini,pe lună nouă atragi . 

Şi încă un mic ritual care se face în luna plină în Rac .

Am mai spus , luna plină în Rac 7 ianuarie 2023 scoate , depărtează , duce mai departe emoţiile , frustrările lucrând pe latura emoţională şi atunci scrie ce îţi displace la tine , ce te nemulţumeşte scoţând , eliberând , aruncând în spaţiul cuantic . Exprimă-ţi intenţia şi vei vedea cum te ajută luna plină .

Ce vreau eu să scot , de ce vreau eu să scap sunt stările de agitaţie , de griji , vreau să scap de stările de nervozitate pe care nu le exteriorizez , nu le vreau nici interiorizate , vreau să le alung de la mine şi îi cer lunii să-mi dea energia de a scoate de la mine toate astea şi durerile şi oboseala şi gândurile rele şi ştiu , că am perfecta capacitate de a scăpa de tot ce nu îmi este benefic . Eu mă aleg pe mine .

 

Zi bună !

Din lumea viselor ies pe vârfuri , să nu trezesc îngerii care încă 

dorm . Dar iată , unul se trezeşte şi din gleznele lui lumina 

creşte , în clepsidra timpului clipele se zbenguie , se înghesuie

să curgă şi din lumină se plămădeşte o rugă . Se aude un foşnet... 

undeva afară... o sferă din bolta cerească coboară , se opreşte în 

fereastră şi din ea ţâşneşte o dimineaţă albastră . O simt ... blândă,

caldă ... o ţin în palmă şi privesc spre stradă , e încă linişte şi pace...

Viaţa îşi pune cunună de o zi bună .

 Zi sfântă . Miezul zilei . Natură , verde , mult verde ....

Oameni . Șoapte ... liniște ...pace . Privesc dincolo de toate astea ,

sunt aici pentru a trăi aici , sunt într-un moment de pace interioară ,

pentru a trăi acest moment , minții mele i-am legat aripi și am lăsat-o să zboare .

 Descopăr minunea de a fi , fără ieri , fără mâine , căci

eu sunt azi , mereu am fost azi . Gust bucuria de a exista în tot 

și în toate , merg prin viață stând în ea cu inima deschisă ...

M-am trezit tare de dimineaţă , să nu las Duminica să aştepte la uşa încuiată.I-am ieşit în întâmpinare cu braţele desprinse din umăr înconjurând-o cu mare de linişte la fel de firesc precum cerul înveleşte pământul în aripile sale.Îmi cerea ceva în taină,eu nu ştiam ce vrea...dar,am poftit-o în casă să împărţim splendori.Ea, atât de frumoasă...şi îmbrăcată în culori...Îi sărut orele pline de zâmbete ce răspândesc parfum de flori.Opresc timpul cu lanţuri de sticlă albastră,soarele rămâne agăţat în a mea fereastră pentru celelalte Duminici.

 

Într-o vară ...

 Am alunecat în ochiul amiezii pe o rază ,

nu știu dacă asta contează , dar eram liniștită

stând în miezul verii în livada unde merii își

pierduse poama . Am fugit și am lăsat în urmă toate 

dramele lumii , m-am scufundat în liniștea rotunjimii

de clipă când , o pasăre albă mi-a întins o aripă

să-i dau în al ei zbor grijile mele de om