Când dimineaţa mă priveşte de aproape .....

Aud paşii dimineţii , o aud cum cântă

Să cânte ! O baladă ....

Întind mâna spre ea , o simt , ea cântă-ntr-una

De braţul ei luna încă se ţine

Dimineaţă te strig , dimineaţă ai nume ?

Păsări vesele cântă , mai vesele ca noi

Şi zboară ....

Cerul răstoarnă ultimele stele aprinse

Dimineaţa miroase a foşnet de iarbă în palme

În jurul meu cuvântul ţopăie şi râde cu toată gura

Tăcerea se trezeşte , pereţii încep să cânte

Se aude ?

Ating lumina , ea tremură , respiră , zâmbeşte

Cu ochii limpezi , din trupul meu viaţa-mi citeşte

Cântă frumosul înainte de gând , aleargă să-şi soarbă cadenţa

Se opreşte la mine în păr unde , o literă îşi îmbracă nuanţa

Din iarba crudă se aude un cântec

Ascultă .....

Ora devine îngustă , printre secunde uşor alunec

Dau drumul din braţe la vise şi plec . Dar nu plec

Rămân cu un picior pe pământ şi simt

Ceva mă mângâie verde , mă mângâie blând 

Nebunii permise

,,Eşti nebună.... ce nebună eşti..'' mi-a spus cineva după ce a 
văzut o postare de-a mea în care eu recitam ceea ce am scris. De ce am făcut asta ? Îmi place , îmi place la nebunie...
şi am mai vrut să transmit emoţia , parte din cei care citesc ,
cred eu , nu simt şi am vrut să-i ajut să simtă ascultând .
,,Într-o zi ai să înebuneşti ascultând muzica asta '' (ascult
muzică clasică) mi-a mai spus cineva . ,,Dar sunt deja nebună :) îi răspund . Da , sunt nebună , recunosc ..... dar e 
o nebunie atât de frumoasă....atât de plăcută....Ce , alţii nu
sunt nebuni ? Fiecare cu nebunia lui .... Eu scriu şi recit ce 
am scris , alţii compun muzică şi cântă ce au compus , alţii
dansează , alţii pictează ,alţii străbat munţii ,alţii.....dar 
sunt atâtea nebunii....,o mulţime.Da, sunt nebună şi iau această nebunie seara , o pun pe pernă să doarmă cu mine,
dimineaţa o iau de mână să-mi fie alături peste zi .
Iubesc această nebunie , îmi ţine de foame , de sete , îmi ţine
cald , mă învelesc cu ea şi mi-e bine . Îmi plac nebuniile mele, îmi sunt tare dragi. 

Iubire albastră

Ca să poți crede în mai mult , trebuie să fii mai mult

Spiritul meu se pleacă
sorbind din fântânile
copacilor .
Veşnicia se zămisleşte
în răsuflarea mea , în
adiere de vânt .....
Din văpaie mă înalţ
către nori reînviată şi
vântul îmi suflă privirea
fugară tot înainte . 
Totul în jur dansează în
acord deplin cu lumina
prinsă în jocul umbrelor.
Răsuflu uşor şi pretutindeni,stând pe loc.

Căutarea tainelor

Chinuiam cu întrebări gâze şi flori ,
încercând să înţeleg de ce nu pot
zbura ca ele şi nu mă pot ascunde sub
pleoapa unor petale pline de vise .
Sărutam şi mă lăsam sărutată de 
soare , mângâiam şi mă lăsam
mângâiată de taina rece a mereu 
primelor dimineţi . 
Frământam malul apei cu întrebările
mele , scormonindu-l în speranţa că
voi găsi piatra tainică , cheia tainelor
şi misterelor . Căutam cu dorinţa de
cunoaştere a celor ce sunt şi încă nu 
sunt . Respiram lumina , îmbrăţişam
pacea şi liniştea senină . 
Priveam şi regăseam pajiştea verde 
de început , covor pe care se zbenguiau nuanţele şi parfumul
multor necunoscute.

Învăţ să ascult , să privesc şi să stau

Uneori am mers lin , alteori am alergat , dar de cele mai 
multe ori m-am lăsat purtată pe aripi de basm . Am lăsat
inima să aleagă . Am văzut cerul albastru , am plutit pe un 
nor , am alergat desculţă , am adăugat culoare la curcubeu,
am auzit şoaptele unui fluture , am cântat împreună cu 
păsările . Toate sunt emoţii ce oferă un clinchet inimii .
Dorinţele nu au vârstă , inima călătoreşte oricând .
Simt o accelerare atunci când vrea să viseze , să zboare
departe . Ea , inima , îmi trimite pe buze un zâmbet
copilăresc , care nu măsoară vârsta , ci sentimentele .
Am privit cerul şi mi-am imprimat pe retină cântecul 
sferelor , lăsând toată frumuseţea lumii să se cufunde 
în valsul fără de sfârşit al luminii . Pentru o clipă trec 
dincolo de mine şi zbor la infinit în frumuseţea fără de 
margini a pământului . Las toată această minunăţie 
infinită să mă cuprindă ca să pot respira frumosul şi să îmi
crească pe inimă pajişti verzi pline de flori . Scriu în gând
o epistolă pentru îngerii ce ţin lumea cu aripile lor fantastice
să nu se rostogolească în haos .