Gând bun la ceas de dimineaţă

Nu toate cuvintele pot exprima ceea ce simţim , dar ele
ating profund sufletul nostru , chiar de sunt puternice 
sau simple . Unele au aromă de ambrozie sau culoare
şi miros de trandafir .... oricum , toate ajung în inima
noastră . Vreau să ştiu că zâmbiţi acestei dimineţi ,  măcar
cu ochii sau cu sufletul .  Vă invit la fericire , iubire şi la
dans .... Da , la dans ! Să dansăm  în ritmul muzicii acestei
zile pe paşi de vals sau poate de tango ? :)
Eu zic să ne iubim frumos şi cuminte , să ne lăsăm paşii
să ne poarte prin frumuseţea acestei zile , să ne permitem
o oră de linişte , măcar o oră .... o zi de pace .
Să avem un cer senin şi o zi cu soare (sper ca soarele , chiar
dacă nu trece prin Timişoara , măcar să privească  spre oraş ) şi dacă sunt  nori , asta e .....
Ziua tot frumoasă să ne  fie .
Adieri cu parfum de iubire să vă danseze în suflet !

Oricine ai fi ....

Dacă ai deschis ochii şi ai văzut că e dimineaţă ,
dacă ai auzit sunetul propriilor gânduri , sau muzica
de afară , dacă ai simţit că eşti viu , dacă ai simţit
aroma cafelei , dacă te simţi bine , atunci nu ai nici o
problemă . Probleme vom avea dacă ne lăsăm mintea
să hoinărească la ce a fost , la ce va fi dacă....
Ieri a trecut , mâine poate vine , poate nu ....
Să respirăm acum nu în clipele de ieri , să ne desoperim
şi să ne reinventăm , zic ....
Nu ştiu cum arăţi , cum priveşti , cum zâmbeşti , nu ştiu
cum vorbeşti , dacă te bucuri , suspini sau poate eşti
întristat , nu ştiu dacă dăruieşti şi cât  primeşti .
Vezi , nu ştiu despre tine , eşti sau încă.... uimit ţi-e zborul...
Zi bună ţie , oricine ai fi !

Neînţeles

M-am trezit goală pe marginea genunchiului tău
drept . Nu ţi-am văzut decât
călcâiul înfipt între două linii
perplexe de forma distorsionată cu care alunecam cu capul în jos
frângându-mi neînţelegerea
dintre cele două linii .
Îţi aşezi urechea pe ochiul
meu stâng să asculţi ritmul
inimii şi trupurile noastre
căutau să intre unul în altul 
ezitând să încapă . 
Atingi cu dosul  palmei forma
trupului meu gol , e linişte .... 
şi pentru mai multă linişte e nevoie de atingeri  aproape 
complete , de un spaţiu aproape clar prin care să poţi să
simţi cât de departe poate fi un  aproape.
Din mâinile inerte scot ţipete şi le împart , le strig şi le 
numesc , tot ce am cunoscut se pierde într-o răceală gri ,
indiferentă . Când liniştea şi luciditatea se divid , fugi 
şi  laşi  picioarelor direcţii spre amintiri neîncăpătoare 
ce ne pierd în semnificaţii absurde .
Devenim pătimaşi , dobândim puteri nemărginite stând
cu ochii larg deschişi la graniţa dintre trupuri întotdeauna
ţipăt .

Mă întreb ....

Foto   Iulian Mihăilă-Spoke Pictures

În care din infinitatea de lumi posibile ne-am trezit oare ,
astăzi ?  Pentru că , ceea ce văd pe fereastră s-ar  putea
să fie doar una din milioanele de ipostaze absente ale
iluziei . Dar poate că , astăzi ,  nu suntem decât o palmă
dată la timp , ca să începem să respirăm , să existăm şi
să plângem cu capul în jos , ca  şi cum chiar  ar şti  cineva
care-i  susul şi  josul pe aici ....

Eşti frumoasă , mi-ai spus ... şi atunci toate ceasurile au tăcut ...

Luceafăr de argint , delir de şoapte .... rostesc uşor ....
O micuţă stea îşi revarsă razele în odaia mea . 
Mi-e dragă , o văd în fiecare seară în acelaşi loc ,
însoţindu-mă de fiecare dată în cele mai frumoase vise ,
unde îmbracă haina de om şi rosteşte cuvinte magice .

Tu , te apropii uşor şi îmi spui că sunt frumoasă .....
Eu , în juru-ţi fac cerc cu privirea-mi misterioasă ,
Umerii mei goi îi săruţi apoi sub miros de primăvară ,
În umbra de seară ....

Este primăvară ?

Vise vechi , cu  fin parfum peste gânduri îmi coboară .
Început de drum .... Doamne , este primăvară ?
Chiar de anii au trecut şi s-au dus pe-a vieţii scară ,
Eu mă văd copil vioi , 
Doamne , este primăvară !

Fericirea mea are culoarea verde

Culoarea fericirii trebuie să fie verdele primăverii 
imposibil de descris . Culoare ce se repetă în fiecare
frunză nouă , în fiecare fir de iarbă , în fiecare tulpină,
în fiecare ramură . Dacă ar fi să îmi trăiesc încă odată
viaţa , aş începe primăvara devreme şi aş sta aşa până
târziu în toamnă când frunzele cad .
Aştern pe pleoape mii de ritmuri colorate , mă scurg
prin ochiul verde şi mă zidesc cuib în retină .