Încă plouă ....

Vroiam să-ţi spun să iei ploaia cu tine când ai plecat
de dimineaţă , dar erai grăbit . De unde se stopează
invazia asta lichidă ? Să ştii că pe aici plouă mărunt ,
încă  de dimineaţă , de când eram  invadată de gânduri
absurde care se hrăneau cu absenţele din plin , cu iluzii .
Bineînţeles , eu sunt tot pe acolo cu aceleaşi  gânduri
absurde privind pe geam forme desenate . Ştii tu cum ...
Ştii , nu ? Doar automobile pe stradă  şi bălţi şi rar umbrele.
Mi  se prind secundele de pleoape , urdor de tristeţe .
Ştie cineva o magie , să oprească ploaia ?
Căci pe aici încă mai plouă şi  plouă mărunt .

Şi-mi este aşa de albastru în suflet ..... :)

Nu las tristeţile absurde  cuib în inimă să-şi facă ,
Las sufletul să zburde , cânt , râd şi din toate fac o joacă .
Fac o mică sau mai mare nebunie , fac ceva ce nu-i permis ,
Şi-am să scriu pe zile ca pe o coală de hârtie ,
Tristeţi şi gânduri temătoare,nu veniţi la mine, este interzis.
Nu las ghimpii sorţii să mă-nţepe ne-încetat ,
Şi-am să-i ignor pe cei care mă privesc mereu peste umăr ,
Nu ofer din timpul meu  greşelile lor să le număr .
Eu dau vieţii mele culoare , nu o transform într-un chin ,
Din clipă fac sărbătoare,vârsta nu e în suflet , e în buletin .
Sunt rebelă , ieşită din tipare , ce mai lunecă timpul...tiptil...
Mă dezbrac de haina de om mare şi mă bucur să fiu copil .

Şi-am încălecat pe-o şa .....

Îi iubesc ..... dintotdeauna m-au fascinat....
Iubesc caii pentru ochii lor mari şi blânzi , pentru mersul
lor graţios şi mândru , pentru postura lor impecabilă ,
pentru nobleţea lor , pentru încrederea pe care ţi-o
conferă , atunci când te lasă , supuşi , să-i încaleci .
 Sony ( calul care m-a plimbat prin tăcerea şi mirarea
pădurii ) a fost atât de darnic cu mine .... oferindu-mi 
din eleganţa şi splendoarea lui , oferindu-mi un 
sentiment intens de libertate de parcă lumea întreagă
era a mea . În acea zi m-am simţit mică , mică , mică .....
şi fericită . Mulţumesc Maria şi Iulian că mi-aţi făcut 
ziua mai frumoasă .

Azi ...

Frumos , sensibilitate , linişte , delicateţe , formă , esenţă , dăruire , dragoste , lemn , flori
Cu toate acestea au lucrat Maria şi Iulian Mihăilă la acest aranjament
Mulţumesc !

Azi mă simt un pic altfel .... Ceva îmi alunecă pe  frunte ,
apoi pe sprânceana dreaptă şi  umblă prin ochiul meu
stâng . Zâmbesc  .... ceva mi s-a  încrustat într-un
sărut pe  buza de sus .
Azi , ceva îmi alunecă  pe umăr , apoi pe sprânceana
stângă şi se ridică-n albastru infinit , îmi  cade în palmă
şi eu râd când ceva mi s-a încrustat într-un sărut pe 
buza de jos . Aproape de miezul nopţii mi se face aşa  de 
dor .... de vise , de nesfârşitele mirări , de fiecare vară ,
de mine .
Am să trăiesc cu drag la începutul firesc al fiecărei
dimineţi , am să trăiesc încetişor şi cuminte . Am să
trăiesc şoptit sau cu zgomotul uriaş al facerii lumii ,
am să  trăiesc curat cu zbor de îngeri şi cu jocul frumos 
de copil , cu înelepciune în tăcerile mele , absentă în 
căderea din mine , am să trăiesc căprui în limpezimea
ochilor mei , în liniştea serii . Am să  trăiesc într-un sărut ,
într-un zâmbet minune ,am să trăiesc în prelungiri de
univers şi-n amintiri  de Dumnezeu , am să trăiesc în
culoarea iubesc-ului , am să trăiesc sonor şi definitiv până
la sfârşitul perfect . Şi am să trăiesc cum vreau eu , cu
zgomot mult şi uneori în linişte prea mare , am să trăiesc
prin ploi de vară şi prin  soare , am să trăiesc în  alb şi
negru şi-n  toate culorile , am să trăiesc adorând în nuanţe.
Am să trăiesc aşa cum ştiu doar eu , cu rugăciuni şi uneori
uitată de Dumnezeu , am să trăiesc cu  oftat prelung , am 
să trăiesc în timp şi-n vremuri, uitând de toate-n mângâieri,
am să trăiesc adorând firesc , am să trăiesc în rătăciri
parfumate , zâmbind în gând a primăveri şi-a veri calde ,
am să trăiesc minune , încrâncenat şi fără de-nţeles la 
fiecare început de zi , de anotimp . La fiecare naştere
a mea pentru a fi . 

E firesc ....

E un moment al oricărei zile 
E râs de copil şi e zâmbet de drag 
E numele pe care îl rostesc în şoaptă
E somn uşor şi e lună plină 
E soare , e vară , 
E ţipăt prelung şi o pasăre ce zboară
E cald şi e rece , o urmă de amiază
E gândul dintâi , e dor cumplit
E visul căprui şi-un curcubeu infinit 
E timp perfect şi zbor firesc 
E înger şi e Dumnezeu 
E liniştea dinspre seară şi minunea din zori
E orice lucru simplu sau nimicul frumos 
E cântec curat şi e tăcerea-nţeleaptă
E cuvânt , o limbă nevorbită
E dragostea şi e iubirea întreagă 
E zgomotul lumii şi naştere de Univers 
E adormirea blândă , e miezul de noapte 
E o privire perfectă şi o mirare de toate 
E linişte , e rugăciune 

Cândva ....

Cândva nu voi mai şti decât o  poveste , una singură .
Va fi însă de-ajuns , cineva o să mă asculte mereu 
şi o să-mi lăcrimeze vise pe obrazul stâng şi mă va 
ruga în şoaptă să mă sărute cu verde-n veri pe albul
ochiului . Uitată la marginea vreunui infinit , mi-aş
aminti doar umbre de timp , copii mi s-ar aşeza pe 
genunchi şi mi-ar măsura în tăceri fiecare linişte şi
orice minune , iar dintr-o rugăciune doi pui de îngeri
ne-ar învăţa cum să zburăm .
Cândva nu voi mai şti decât o iubire , una singură ....
însă va fi de ajuns .... cineva mă va privi mereu 
şi o să-mi zâmbească cu vise , apoi mă va ruga în 
şoaptă să mă las sărutată verde absent pe albul 
tâmplelor .

Astăzi vreau să fiu copil

M-am trezit din somnul meu rotund cu ochii pe jumătate
închişi , ca nu cumva visul să fugă printre gene .
Dimineaţa am colorat-o în toate culorile curcubeului ,
în buzunare am îndesat zâmbete şi soarele l-am legat
de încheietura mâinii mele stângi . Inimii i-am dat
drumul să zboare până la buza cerului sărut , alergam
în zig-zag să nu mă prindă gâze şi fluturi , m-am strecurat
printre respiraţii de viaţă şi am strigat la oamenii mari cât
m-a ţinut gura că le ofer gratis felii de zâmbet şi eternitate.
Din umeri îmi creşteau aripi şi păsările m-au învăţat 
zborul în spirală , din poala vremii m-au învăţat să mă
hrănesc cu bucurii şi să mă regăsesc în fiecare anotimp .
Astăzi mă dezbrac pe dinăuntru fără teamă , să fiu copil .
Astăzi vreau să fac năzbâtii , vreau să sar de pe un picior
pe celălalt şi să râd cu gura până la urechi , astăzi vreau
să-mi prind urechile în zgomotele zilei şi să mă prăbuşesc
în braţele moi ale violetului apus în care zburdă poveşti
ce alungă fricile de la răscrucea somnului cu visul , după
o zi de întrebări ce-şi găsesc răspunsuri aruncate aiurea 
de oamenii mari care au uitat să îmbrăţişeze .
Astăzi , lăsaţi-mă să cred că sunt copil .