Știi,vroiam să-ți vorbesc despre prima întâlnire, despre iubire.... Mai știi câte îmi povesteai? Câte-n stele și în lună și eu râdeam,râdeam parcă eram nebună...și m-ai plăcut chiar din prima secundă când m-ai văzut... Apoi,dintr-o dată,n-am mai avut timp de noi,se pare c-aveam alte nevoi,până când, eu mă picuram strop de cafea în fiecare dimineață a ta și tu șopteai,ciudat...ciudat...cafeaua mea are aromă de tine ....
Te-am așteptat... secunde număram , Cu privirea te căutam în cele patru zări... Acum,am agățat așteptarea-n verde ram Să uit de tine și de frământări. Doar noaptea mă așez în glob de lună,stea Să împodobesc timpul la infinit Și mi-am creat o lume doar a mea În care să intre,nimeni nu a îndrăznit. Mi-ai lăsat livada ta cu pomii înfloriți Din care flori,mi-ai dat și mie o parte, Flori albite de sărutări de sfinți Pe care i-am împărțit la jumătate. Plecând,ai luat brațul de răscruce Și pașii repezi ți i-am auzit ecou, Oare,unde plecarea ta te duce? Se întreba nătâng adâncul meu. Întoarce-te,se scutură florile-n livadă Și pune răscrucii noastre brațul înapoi, Fără tine toate stau să cadă, Vino să adunăm sfinții împărțiți la doi. Căci prea mult am născocit prin universuri Și uite,se face o punte-n infinit, Doar împreună mai putem să dăm sensul Poveștii-n care ne-am găsit.
,,Nu crezi dacă nu vezi? Vrei să simți? Hai,pune degetul....'' Și zâmbetul meu înalt își cațără arcuirea în susul inimii. Mâna plină de dorine,cu degetele-ntinse caută culori în zi. Ochii râd zbor de fluturi,privirile prind viață adâncind pe chip emoții. ,,Găsește-mă !'' , mi-a șoptit.Era așa de aproape că am simțit buzele gândului atingându-mi pleoapa. Apoi,din două bătăi de aripi a dispărut.... ,,Și dacă te găsesc ? Ai să rămâi clipind a întâmplare ?
Îmi desenez un zâmbet și ies pe străzi , printre străini fără culoare . Mă amestec printre mirări și grimase ivite în colțul buzelor . Alunec printre reflexii născute din tăcere, dansez printre umbre , mă împiedic de ele și aud doar râsete înfundate în valuri de plăcere . Priviri reci mă ating, cuvintele le-am uitat acasă agățate în cuiul de pe peretele nordic . Dar ce nevoie am eu de cuvinte când am un strop de albastru , o inimă plină de nuanțe și aripa îngerului nevăzut ?
Marți trebuie să vii , să nu uiți .... mi-a spus un bondocel de om tare simpatic . Și iată-mă azi , marți , mergând pe strada aceasta banală într-un oraș nu știu dacă banal , gândindu-mă că , dacă mă fură cineva...? Oare, nu era mai bine să stau astăzi acasă și să merg mâine ? Și iată că tot gândindu-mă în felul acesta sau celălalt mă trezesc în locul unde trebuia să ajung fără să mă fi furat nimic și nimeni pe drum , nici măcar bătaia de aripi a unei păsări flămânde , iar în orașul acesta sunt atât de multe păsări flămânde ....
Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus , un loc divin unde se spune că spiritul părintelui Arsenie Boca este prezent aici unde cu drag și har a slujit din vara anului 1939 până în noiembrie 1948 . Cu un istoric impresionant Mănăstirea Brâncoveanu este nu doar un sfânt lăcaș de viață monastică , ci și un important centru de activitate teologică și culturală , dispunând de o bibliotecă în care se găsesc manuscrise și cărți din diverse domenii , o Academie unde să se desfășoare diferite conferințe pe teme religioase , culturale , ștințifice și artistice . Mănăstirea mai adăpostește și un muzeu în care sunt expuse icoane vechi pe sticlă și lemn , manuscrise și documente , obiecte de cult , colecția etnografică și artă populară . Într-o secțiune separată a muzeului sunt expuse lucrările realizate ale atelierului de pictură al mănăstirii, fiind cea mai importantă școală de pictură din țară , aducând un mare renume mănăstirii . Atelierul este condus de ieroschimonahul Gheorghe Morar , cu numele de călugărie Calinic născut în 1943 și face parte din obștea Mănăstirii Sâmbăta de Sus din anul 1971 și de atunci pictează . Taina picturii a deprins-o de la arhimandritul Timotei Tohăneanu devenindu-i cel mai bun ucenic . „Sârguinţa şi îndemânarea în mânuirea penelului, calităţile de colorist şi de armonist al culorii”, sunt cuvinte cu careîl aprecia arhimandritul Timotei pe ieromonahul Calinic. Atelierul de pictură de la Mănăstirea de la Sâmbăta de sus dăinuie şi astăzi, unde coordonator este ucenicul arhimandritului Timotei, Ieroschimonahul Calinic. http://telegrafulroman.blogspot.com/2017/07/pictura-pe-sticla-din-tara-fagarasului.html
Leit tati , aceiași ochi blânzi , aceeași vorbă domoală , aceeași modestie doar că este mai mic cu patru ani decât fratele lui , tatăl meu . Un gard viu de pin frumos tuns te conduce lin spre atelierul de pictura de icoane pe sticla si lemn de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus. Atelierul este condus de parintele Calinic Morar. Scoala de pictura pe sticla de la Manastirea Brancoveanu este una dintre cele mai importante din Romania.
Arta pictarii icoanelor pe sticla este specifica Transilvaniei, acest stil fiind inexistent in celelalte provincii romanesti de dincolo de munti. Pictura pe sticla a aparut in Transilvania la inceputul secolului al XVIII-lea si este strans legata de existenta in aceasta zona a asa-numitelor "glajarii" (manufacturi pe sticla). Acum zeci de ani se mai lucra pe sticla fabricata manual care avea asperitati si pe care culorile prindeau mai bine. Acum, se lucreaza pe sticla de geam, mai slaba calitativ.
PASIUNE. Parintele Calinic este un om scund, cu o privire albastra, jucausa si prietenoasa. Ne intampina discret si oarecum stingher. Se bucura, mai mult in sinea lui, pentru ca am venit sa-i vizitam atelierul. De cum intram in atelier, ne izbesc o curatenie si o ordine perfecte. Zeci de copii, acum multi, poate, studenti la Arte Plastice, au trecut in fiecare an prin atelierul parintelui Calinic. Pentru ca el si-a dedicat aproape intreaga viata picturii icoanelor pe lemn, dar mai ales a celor pe sticla. Acum nu mai vin multi copii sa picteze. Am putea spune chiar ca de doi ani n-a mai venit nici un copil sa invete arta pictarii pe sticla. Mai veneau de la Victoria, Brasov sau din Fagaras. Unii dintre copii au fost talentati. "Sunt unii care reusesc sa faca contur mai repede decat un student la Arte Plastice", spune parintele Calinic.
Nu este chiar bucuros de lipsa de interes a copiilor locului fata de pictura, dar nu ezita sa ne spuna pe un ton molcom ca astfel este mai linistit, "pentru ca sunt si eu mai linistit si imi vad in tihna de picturile si treburile mele". Face parte din obstea Manastirii Sambata de Sus din anul 1971 si de atunci picteaza. A invatat sa picteze pe sticla de la parintele Tohaneanu, predecesorul sau in tainele picturii, tot la manastire. Intr-o luna a invatat sa faca conturul figurilor din picturi, dupa care a exersat tot timpul, pana cand arta picturii pe sticla si lemn nu a mai avut nici un secret pentru el.
"Pictura pe lemn se lucreaza mai greu, trebuie grund prelucrat. Cel mai bun lemn este cel de tei, pentru ca nu se indoaie", spune parintele Calinic, neezitand insa sa ne explice ca este o diferenta mare intre pictura pe sticla si cea pe lemn, pentru ca exista stiluri si tehnici diferite. "Inainte se lucra pe sticla manuala, cu denivelari, care era mai buna. Avea alt farmec. Era o sticla intinsa cu mana si era adusa de la Avrig. Am vrut sa facem si noi aici sticla manuala, dar trebuia un cuptor special si nu erau bani. Acum lucram pe sticla dreapta, groasa de 2 mm. Dar cea denivelata era mai frumoasa", spune parintele Calinic.
Sticla, sau glaja cum i se spune, prelucrata manual este foarte subtire si are suprafata neregulata, fapt care ii confera o rezistenta deosebita.
Tehnica picturii pe sticla este speciala, pictarea imaginilor facandu-se pe spatele sticlei, "in oglinda" si in ordinea inversa fata de pictura clasica. Astfel, se picteaza intai contururile, detaliile si luminile si se incheie cu fundalul.
TRADITIE. Nu se stie cu exactitate unde si cum au aparut primele icoane pe sticla in Transilvania, dar cele mai multe dovezi duc catre Centrul de la Nicula, langa Gherla, si la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni din manastirea de acolo. Astfel, exista acum mai multe centre si mai multi mesteri iconari celebri, care au creat scoli de pictura. Daca il cauti pe parintele Calinic, il gasesti cu siguranta in atelierul de pictura. Pe langa el mai lucreaza in atelier un alt parinte si un calugar. Pe acesta din urma l-am gasit in atelierul de pictura in timp ce lucra la o pictura cu Iisus pentru troite. Intr-un colt odihneau uleiurile preparate si pregatite pentru lucru. Uleiurile sunt usor de preparat, culorile fiind aduse de la un magazin special din Bucuresti. In schimb, "prafurile pentru picturile pe lemn sunt aduse din Grecia, de la Muntele Athos, pentru ca sunt mai bune", ne vorbeste parintele Calinic. Face un drum pana in Grecia o data la 2-3 ani pentru a aduce cele trebuincioase pictarii pe lemn. Prafurile astfel aduse se dizolva cu emulsie de ou si otet preparata manual.
La inceput, se picta pe sticla in stil naiv. Parintele Calinic isi aduce aminte de parintele Arsenie Boca, fost staret al manastirii, despre care spune ca avea un stil aparte de a picta. "Acum se picteaza in stil bizantin. Am pictat si in stil naiv. Dar mi-a fost foarte greu sa trec de la un stil la altul, de la o tehnica la alta", se confeseaza calugarul. Are comenzi multe, iar de-a lungul anilor a facut 50 de picturi cu episoade din Noul Testament. Parintele Timotei Tohaneanu este cel care a imprimat o nota caracteristica atelierului de pictura de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus. Astfel, stilul de la Sambata a fost facut cunoscut in intreaga lume. Icoanele pictate aici au fost prezentate in numeroase expozitii in tara, cat si peste hotare (in Europa, America de Nord, Asia si Australia). https://jurnalul.antena3.ro/campaniile-jurnalul/descoperirea-romaniei/icoane-pentru-suflet-42182.html
Descriere: Expozitie de icoane pe sticla a parintelui Calinic de la manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, gazduita de Centrul Cultural Roman din Paris.
