Zi bună !

Din lumea viselor ies pe vârfuri , să nu trezesc îngerii care încă 

dorm . Dar iată , unul se trezeşte şi din gleznele lui lumina 

creşte , în clepsidra timpului clipele se zbenguie , se înghesuie

să curgă şi din lumină se plămădeşte o rugă . Se aude un foşnet... 

undeva afară... o sferă din bolta cerească coboară , se opreşte în 

fereastră şi din ea ţâşneşte o dimineaţă albastră . O simt ... blândă,

caldă ... o ţin în palmă şi privesc spre stradă , e încă linişte şi pace...

Viaţa îşi pune cunună de o zi bună .

 Zi sfântă . Miezul zilei . Natură , verde , mult verde ....

Oameni . Șoapte ... liniște ...pace . Privesc dincolo de toate astea ,

sunt aici pentru a trăi aici , sunt într-un moment de pace interioară ,

pentru a trăi acest moment , minții mele i-am legat aripi și am lăsat-o să zboare .

 Descopăr minunea de a fi , fără ieri , fără mâine , căci

eu sunt azi , mereu am fost azi . Gust bucuria de a exista în tot 

și în toate , merg prin viață stând în ea cu inima deschisă ...

M-am trezit tare de dimineaţă , să nu las Duminica să aştepte la uşa încuiată.I-am ieşit în întâmpinare cu braţele desprinse din umăr înconjurând-o cu mare de linişte la fel de firesc precum cerul înveleşte pământul în aripile sale.Îmi cerea ceva în taină,eu nu ştiam ce vrea...dar,am poftit-o în casă să împărţim splendori.Ea, atât de frumoasă...şi îmbrăcată în culori...Îi sărut orele pline de zâmbete ce răspândesc parfum de flori.Opresc timpul cu lanţuri de sticlă albastră,soarele rămâne agăţat în a mea fereastră pentru celelalte Duminici.

 

Într-o vară ...

 Am alunecat în ochiul amiezii pe o rază ,

nu știu dacă asta contează , dar eram liniștită

stând în miezul verii în livada unde merii își

pierduse poama . Am fugit și am lăsat în urmă toate 

dramele lumii , m-am scufundat în liniștea rotunjimii

de clipă când , o pasăre albă mi-a întins o aripă

să-i dau în al ei zbor grijile mele de om

Inima mea este o pasăre cântătoare

 Încă mai port în mine al copilului neastâmpăr

Și bucuria acea pură din lucruri mărunte,

Încă mai cred că ramuri îmi cresc din umăr

Și că din cer vin îngeri în noapte să îmi cânte.

Încă mai port ca pe degete inele seninul din privire

Și-i surâd vieții ce înflorește în mersul meu,

Încă mă mai ascund după culori și privesc cu uimire

Cum de dincolo de apus îmi zâmbește Dumnezeu.

Încă mai cred că pot fura din ceasurile lumii orele

Să-mi fac din ele colier și să alerg prin ani râzând

Și roți la Carul Mare să fac din ceasurile goale,

Să mă plimb cu el pe degete de anotimp rotund.

Încă mai cred că pot săruta cu respirația mea nori

Și că mă pot împletii cunună din raze de soare,

Că pot umbla desculță pe fir de iarbă în zori

Și ușoară mă pot strecura prin a timpului suflare.

Lasă-ți spiritul să se ridice

 Să ne oprim puțin din iureșul nebun al stresului , al tensiunii ,să ne oprim puțin din  nebunia pe care o trăim cu toții , dincolo de confuzie,de îngrijorare și să ne așezăm în ascultare lăuntrică  pentru a ne auzi sufletul cum ne vorbește reamintindu-ne că viața este o călătorie a inimii .Și în străfundurile sufletului nostru putem intra prin ascultare atentă,prin muzică.Simte vibrația muzicii și lasă-te îmbrățișat de aceasta,simți cum pășești într-un spațiu vast fără de timp ce pare a fi deasupra lumii . Inimile și sufletele oamenilor tânjesc să se afle în acea stare de pace și liniște,de comuniune cu divinul și nu cred că greșesc când spun asta .

Iubire pură...Omule,lasă muzica să te atingă ,să curgă prin tine și poți să simți că dragostea este peste tot,începând cu interiorul tău.Eu nu îți spun ce muzică să asculți,ascultă ce îți place,ascultă muzica cu care rezonezi,care simți că îți reamintește că tu ești o ființă de lumină,că ești o ființă bună și iubitoare,că noi toți suntem Unul.

Azi am privit altfel

 Mi-a îmbrățișat vara ultimele

gânduri,mi le-a adunat pe sub

pleoape...ochii mi se zbat în  

albul îngeresc și-n păr mi-au

crescut pe furiș flori albe de

sărbătoare.Și din nimic mi-a

răsărit pe umărul stâng un

început de aripă exact când

secundele s-au oprit preț de

un infinit,să se odihnească

o vreme din fuga nebună.

Stau într-o tăcere perfectă când,undeva departe se aude  

un zbor și pui de îngeri îmi zâmbesc o minune...